Recenzie - Despre Sinucidere de Emile Durkheim

Émile Durkheim s-a născut pe data de 15 aprilie 1858 la Epinal, în Franţa.În familia lui a existat o puternică tradiţie religioasă iar el a studiat ebraica şi doctrina talmudică. Emile Durkheim şi-a susţinut doctoratul în filozofie iar titlul tezei sale a fost "Despre diviziunea muncii sociale". Teza principală a fost însoţită de o teză complementară redactată în latina. În anii 1885-1886 studiază la Paris ştiinţele sociale şi continuă în Germania sub îndrumarea lui Wundt.În Germania publică trei articole: „Studii recente asupra ştiintelor sociale”, „Ştiinţa pozitivă şi morala în Germania” şi ”Filosofia în universităţile germane”. Din anul 1882 predă la două licee din provincie, iar în 1887 este remarcat de Louis Liard şi astfel devine profesor de pedagogie şi ştiintă socială la Universitatea din Bordeaux - acesta fiind primul curs de sociologie predat într-o universitate. În 1902 este numit lector în Ştiintele educaţiei la Sorbona şi profesor titular de pedagogie în 1906, când va preda şi sociologia. În acelaşi an va preda şi la catedra de pedagogie a facultăţii de litere din Paris. În 1913, catedra sa primeşte titlul de "chair de sociologie" de la Sorbonne. Durkheim se stinge din viaţă pe 15 noiembrie 1917, la numai 59 de ani. Emile Durkheim este considerat fondatorul şcolii franceze de sociologie,având cea mai importanta contribuţie în stabilirea academică a sociologiei ca ştiinţă şi acceptarea acesteia in cadrul ştiinţelor umaniste.

A treia lucrare ca importantă a sociologului francez este Sinuciderea, în franceză, Le suicide scrisă în 1897, este. Acest studiu cuprinde trei părţi şi anume, prima parte Factorii extra- sociali, ceea de-a doua Cauzele sociale şi tipuri sociale şi ultima Sinuciderea ca fenomen social general. Durkeim precizează încă de la început că: „Sociologul are datoria să studieze cauzele prin intermediul cărora este influenţat grupul, iar nu individul izolat, de el se ocupă psihologii. Dintre factorii de sinucidere la care se va raporta sunt aceia care îşi fac simţită acţiunea asupra ansamblului societăţii. Rata sinuciderii este podusul acestor factori.” Durkeim pleacă de la mai multe teorii conform cărora sinuciderea ar fi influenţată fie de stările psihopatice, fie de clima, fie de procesul imitaţiei.

Voi incepe cu prima parte a cărţii şi anume Factorii extra – sociali , unde autorul tratează subicete despre : sinuciderea il stările psihopatice, Sinuciderea şi stările psihologice normale, Rasa., Ereditatea., Sinuciderea şi factorii cosmici şi Imitaţia. după părerea lui Durkheim, existând două astfel de cause şi anume dispoziţia organo-fîzică şi natura meatului fizic. El nu este de acord cu afirmţia cum că sinuciderea este o afecţiune individuală, spunând, că dacă acest lucru aşa ar fi nu ar mai avea rost cartea sa.