Recenzie la Emile Durkheim - Regulile Metodei Sociologice

Odata cu aparitia "Regulilor" metodei sociologice, prin intermediul lui Emile Durkheim, sociologia se obiectiveaza, devine o stiinta distincta si autonoma. Societatea va fi cercetata asemenea stiintelor naturale, prin experimente, cu metode, privind faptele sociale ca lucruri exterioare constiintei individuale.Autorul îsi bazeaza cercetarea pe analiza comparativa, analiza datelor si a documentelor. Observam cu usurinta ca aceasta lucrare este o cercetare fundamentala.

Capitolul I al lucrarii realizeaza o definire conceptuala fundamentala pentru evolutia ulterioara a sociologiei, raspunzând la intrebarea Ce este un fapt social?

Manierele de a gândi, a simti si a actiona care sunt exterioare individului si care au o putere coercitiva asupra sa poarta aceasa denumire; puterea de coercitie se face simtita atunci când individul incearca sa se împotriveasca.

Faptele sociale constituie o specie noua, sunt alcatuite din reprezentari si actiuni, sunt tendintele, credintele, practicile grupului luate colectiv. Nu e suficient ca o gândire sau o miscare sa fie generala (în toate constiintele individuale), pentru a deveni fapt social.

In plus, un fapt social poate fi recunoscut dupa amploarea difuziunii în interiorul grupului; el exista independent de formele individuale pe care le capata difuzându-se.

În continuare, în cadrul celui de-al doilea capitol sunt prezentate regulile cu privire la observarea faptelor sociologice.

Durkeim subliniaza ca faptele sociale trebuie privite ca lucruri, cercetatorul având rolul de a le observa, a le descrie si a le compara; el trebuie sa se detaseze de subiectivism, nu trebuie sa reflecte aspura ideii sale despre ce înseamna un fapt social.

Prin lucru se întelege tot ceea ce este dat, ce se impune observatiei, din el rezulta idei; nu putem modifica un lucru printr-un simpul act de vointa.

O alta regula importanta în realizarea unei cercetari este detasarea de pre-notiuni (provenite din cunoasterea comuna, fara baze stiintifice). Cercetatorii se debaraseaza cu greu de acestea datorita atasamentului fata de anumite idei. În studiul moralei, economiei politice, caracterul ideologic este si mai accentuat, partea de investigatie stiintifica este si mai restrânsa.

"Nu trebuie sa pornim cu presupozitia caracterului conventional al unei practici sau al unei institutii" (p.63)

Ca si în psihologie, trebuie depasit stadiul subiectiv, ajungându-se la faza obiectiva; faptele sociale sunt mai usor de observat decât fenomenele psihice fiind exterioare prin însasi natura lor.

Autorul postuleaza:"A nu lua niciodata ca obiect de cercetare decât un grup de fenomene definite în prealabil prin anumite caractere exterioare care le sunt comune si a le cuprinde in aceeasi cercetare pe toate cele care respund la aceasta definitie. "(p.71).

Trebuie sa definim cu grija obiectul asupra caruia se va concentra cercetarea; putem face definirea privind numai suprafata, daca între aceasta si fond exista o legatura.

"Când sociologul vrea sa exploreze o ordine oarecare a faptelor sociale, trebuie sa faca efortul de a gasi o perspectiva din care faptele apar separate de mainfestarile lor individuale. " (p.81)

Regulile cu privire la distinctia distinctia dintre normal si patologic sunt obiectul capitolului III.

Stiinta este obiectiva, din perspectiva ei nu exista bine si rau; nu poate sa ne spuna ce scopuri sa urmarim, pentru aceasta trebuie sa ascultam sugestiile inconstientului, sa ne folosim de gândire.

Distinctia dintre normal si patologic o vom gandi prin analogie cu aceea dintre sanatate si boala. Consideram sanatatea ca fiind adaptarea perfecta a organismului la mediul sau si boala ca fiind tot ce tulbura aceasta adaptare. Ne bazam pe rationamente deductive.

Fenomenele sociologice pot imbraca forme diferite, ele ramânând in esenta aceleasi. Exista 2 tipuri de forme: generale, care se întalnesc la majoritatea indivizilor, le vom numi normale si exceptionale, se intâlnesc la o minoritate, le vom numi morbide sau patologice.

Tipul normal se confunda cu tipul mediu.

Un fapt poate fi calificat drept patologic decât in raport cu o specie data. Starea de sanatate sau boala poate varia si in cadrul aceleiasi specii, daca aceasta este in transformare. Un fapt social nu poate fi numit normal pentru o specie sociala determinata, decât în raport cu o faza a dezvoltarii sale. Autorul constata ca formele de organizare cele mai raspândite sunt si cele mai avantajoase.