Reeducarea și Reintegrarea în Societate a Delincvenților Juvenili

Delincventa juvenila este un fenomen care a existat dintotdeauna, dar a crescut ca incidenta si s-a diversificat din punct de vedere al formei în perioada recenta, aparând astfel noi tipuri de infractiuni, cum ar fi cele de natura electronica.

În anul 2005, în România, din totalul de 59.105 învinuiri, 11.400 au fost aduse minorilor (iar 2188 din acestea au fost infractiuni comise cu violenta). Din numarul total al învinuirilor aduse minorilor, furtul reprezinta aproape 80%, tâlharia 12%, vatamarea corporala 3,59%, iar prostitutia 0,6%.

În anul 2005, la nivel national, functionau 36 de penitenciare, din care doar 2 pentru minori si tineri, precum si 3 centre de reeducare si 6 spitale-penitenciar.

Sistemul de sanctionare, tratament si resocializare a delincventilor minori trebuie sa aiba ca finalitate realizarea protectiei si apararii sociale, prevenirea comiterii de noi delicte si reintegrarea sociala a tinerilor condamnati la diferite pedepse. Pentru copiii aflati în conflict cu legea sunt prevazute masuri educative de tipul: demers educativ personalizat, psihoterapie, programe educative în centrele de reeducare (încadrate cu personal didactic, psihologi scolari, educatori, personal didactic ajutator) sau într-un institut medical-educativ.

În acest context, reeducarea si resocializarea reprezinta o modalitate de reorientare si remodelare a minorului infractor, de transformare a comportamentului acestuia în raport cu normele si valorile adoptate de societate. La nivel individual esentiale devin masurile de reeducare si resocializare în mediile institutionalizate (centrele de reeducare, institutiile medical-educative, centrele de primire a minorilor), precum si masurile de reintegrare sociala a minorilor delicventi. Acest proces de reinsertie sociala a fostilor delicventi întâmpina greutati sub aspect psihologic, reusita nefiind asigurata doar prin comportamentul corect al fostilor infractori, ci mai ales de societatea care îi primeste si care ar trebui sa aiba o actiune integratoare. Pentru a le usura drumul în viata nu este suficient sa li se ofere numai loc de munca, ci si posibilitatea de a se realiza cu succes pe plan socio-afectiv. Aceasta deoarece spectrul stigmatizarii sociale îl înspaimânta înca din timpul detentiei pe fostul infractor si constituie una din piedicile psihologice majore în calea reformarii sale totale.

OBIECTIVE

- determinarea nivelului de informare a minorilor delincventi cu privire la efectele savârsirii unei infractiuni;

- determinarea gradului de receptivitate a tinerilor la programele de reintegrare sociala;

- stabilirea rolului scolii în reeducarea si reintegrarea sociala a minorilor delincventi;

- stabilirea rolului familiei în reeducarea si reintegrarea sociala a minorului delincvent;

- determinarea importantei pe care o are informarea în reintegrarea sociala si prevenirea savârsirii de noi infractiuni;

UNIVERSUL CERCETARII

Tineri care au savârsit infractiuni, cu vârste cuprinse între 16 si 18 ani, de ambele sexe, internati în centre de reeducare

CADRUL TEORETIC

Din punct de vedere juridic, infractiunea este fapta care prezinta pericol social, savârsita cu vinovatie si prevazuta de legea penala.

Din acelasi punct de vedere, infractionalitatea reprezinta totalitatea infractiunilor savârsite pe un anumit teritoriu într-o anumita perioada de timp.

Din punct de vedere social, delincventa (infractionalitatea) este forma de