Relatia dintre educatia interculturala, toleranta si cooperare in acceptarea comunitatilor entice

Imagine preview
(7/10 din 1 vot)

Acest referat descrie Relatia dintre educatia interculturala, toleranta si cooperare in acceptarea comunitatilor entice.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier docx de 3 pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Sofica Tomescu

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 3 puncte.

Domeniu: Sociologie

Extras din document

Interculturalitatea, ca expresie a dialogului interactiv între culturi, între comunități cu valori culturale diferite, contribuie fără îndoială la definirea unui spațiu de conviețuire pașnică, tolerant, integrator, dinamic, creator și, aș spune, progresist deopotrivă.

Diversitatea culturală reprezintă o sursă, dar și un factor, nu de divizare, ci de îmbogățire a fiecărei societăți. O societate pluralistă și cu adevărat democratică este nu doar cea care respectă drepturile persoanelor aparținând comunităților etnice, ci și cea care creează condițiile pentru exprimarea, păstrarea și dezvoltarea acestei identități. Astfel sunt asigurate condițiile menținerii și dezvoltării societăților multiculturale.

Diversitatea culturala la nivelul unei societăți, prin prezervarea și promovarea identității - fie că este ea culturală, lingvistică sau religioasă - a membrilor unei comunități etnice, și integrarea în societatea căreia îi aparțin membrii acesteia nu se exclud reciproc, ci sunt doar fețele ale aceleiași monede, în antiteza cu orice politică de asimilare, respectiv de segregare.

În general, se poate spune că modelul de interculturalitate promovat de România răspunde pe deplin atât imperativului conservării și afirmării esenței identitare, cât și dezideratului definirii unui spațiu cultural integrator, tolerant, fundamentat pe dialogul interetnic, pe cunoașterea și respectul reciproc.

Scopul politicilor în domeniul comunităților etnice este unul dual: anume, de a proteja identitatea specifică - culturală, lingvistică, etnică - a persoanelor aparținând comunităților etnice și de a asigura conviețuirea armonioasă între majoritate și comunitatea etnică, precum și între comunitățile etnice însele. Astfel, atenția se îndreaptă nu numai asupra necesității de a proteja identitatea specifică a persoanelor care aparțin unei comunități entice anume, dar și asupra necesității integrării lor în societățile căreia îi aparțin. Politicile astfel definite contribuie la crearea unor societăți tolerante, bazate pe dialogul intercultural, care, prin definiție, previne conflictul. Promovarea unor politici care, dimpotrivă, ar duce la segregarea între minoritate și majoritate nu ar avea, cu siguranță, același rezultat.

Separația între comunități și grupuri nu este, în general, o bază solidă pe care să se poată construi o societate funcțională, cu perspective pozitive de stabilitate durabilă. Integrarea implică interacțiune, nu doar tolerarea unei pluralități de cultură. Statele în care sunt comunități entice au obligația de a încuraja spiritul de toleranță și dialogul intercultural și de a lua măsuri eficiente pentru promovarea respectului reciproc, a înțelegerii și a cooperării între toate persoanele care trăiesc pe teritoriul lor, indiferent de apartenența lor etnică, culturală, religioasă sau lingvistică. Cu siguranță trebuie promovată toleranța, dialogul intercultural pentru consolidarea coeziunii sociale, prin eliminarea barierelor între persoanele aparținând grupurilor etnice, culturale, lingvistice și religioase, prin încurajarea organizațiilor interculturale și a mișcărilor care urmăresc promovarea respectului reciproc și a înțelegerii și, respectiv a integrarea acestor persoane în societate concomitent cu păstrarea identității acestora. Aceasta este esența multiculturalismului: recunoașterea, protejarea, promovarea diversității la nivelul unei societăți pe baza identităților distincte (lingvistice, religioase, etnice). Cu toate acestea diversitatea prin ea însăși, deși necesară, nu este suficientă pentru dezvoltarea unei societăți tolerante și integrate sau pentru asigurarea cunoașterii reciproce între aceste „identități distincte”. În acest scop, „identitățile distincte” ale minorităților și ale majorității trebuie să interacționeze, trebuie să dialogheze unele cu altele. Pentru că interacțiunea conduce la înțelegere reciprocă, la acceptarea identităților distincte, prevenind izolarea acestora și degenerarea societății într-una conflictuală.

Multiculturalismul, ca instrument valoros care reorientează politicile de asimilare și de definire a unei culturi omogene a majorității în politici de respect și de promovare a „identităților distincte”, cu toate că este absolut necesar în edificarea unei societăți democratice, nu poate să atingă acest obiectiv de unul singur. De aceea, inter-culturalismul ca interacțiune, ca dialog activ între multiplele culturi și identități la nivelul unei societăți reprezintă, de fapt, elementul definitoriu al societăților tolerante, integratoare, adică ale societăților cu adevărat diverse sub aspect cultural.

Fisiere in arhiva (1):

  • Relatia dintre educatia interculturala, toleranta si cooperare in acceptarea comunitatilor entice.docx

Bibliografie

1. Ciolan, Lucian, Pași către școala interculturală, Editura Corint, București, 2000;
2..Glava, Cătălin, Sarcini și obiective ale educației multiculturale în contextul social contemporan în Irina Culic, Istvan Horvath, Cristian Stan (coordonatori), Reflecții asupra diferenței, Editura Limes, Cluj-Napoca, 1999.