Religie și asistență socială - Homosexualitatea

INTRODUCERE

Confrom DEX, „homosexualitatea reprezintă o perversiune sexuală care constă în atracția sexuală față de indivizi de acelasi sex; inversiune sexuală, invertire sexuală.” .

Subiectul homosexulaității este încă unul foarte controversat. Totuși, se vorbește mult mai mult despre el decât se vorbea în urmă cu câteva decenii deoarece majoritatea persoanelor cu atracții homosexuale încep să ceară drepturi sociale.

Homosexualitatea nu este o boală, ci un comportament deviant, format din cauza unor factori: conflicte personale, traume emoționale din trecut, nevoi sufletești neîmplinite, incertitudine cu privire la identitatea sexuală, înstrăinarea de părintele de același sex, abuz sexual, teamă de intimitate cu sexul opus, o eventuală cauză hormonală, influențe și propagandă prin mass-media, diferite opțiuni personale și altele .

În ceea ce privește viața creștina, promovarea și legalizarea homosexualității reprezintă o adevărată problemă deoarece este vorba de ”una dintre principalele răni ale lumii noastre, o rană care afectează realțiile dintre bărbați și femei: e plaga deschisă a discordiei dintre Adam și Eva” .

I. VIZIUNEA BISERICII ASUPRA HOMOSEXUALITĂȚII

Începuturile acestui fenomen se află menționate în Biblie: „ Oamenii din Sodoma erau răi și afară din cale de păcătoși împotriva Domnului.” . Sfânta Scriptură ne relatează că, în vremea lui Lot, Dumnezeu a ars cu foc și pucioasă două cetăți: Sodoma și Gomora. Le-a șters definitiv de pe fața pământului, aceasta petrecându-se doar o singură dată în istoria mântuirii. Nicio altă cetate nu a mai fost pedepsită în același mod. Dispariția lor a fost strict legată de prezența în acele cetăți a păcatului greu al homosexualității, păcat care se numea pe atunci sodomie.

„Homosexualitatea este anti-creațională în structura ei, fiindcă estompează separările pe care Dumnezeu le-a făcut în haosul originar. Homosexualitatea nu este numai contra firii, așa cum este în ansamblu lumea decăzută. Tot păcatul este împotriva firii: minciuna, exploatarea săracilor de către cei bogați, etc. Dar homosexualitatea manifestă o pervertire a înseși relației cu Dumnezeu. Homosexualitatea este comparabilă cu întoarcerea la sine a umanității fără Dumnezeu.” .

După cuvântul lui Dumnezeu, homosexualitatea este ceva mai rău decât prostituția. Această greșeală aduce moartea: ”Este o urâciune; vor fi omorâți” . Homosexualitatea este condamnată în Vechiul Testament, fiind considerată spurcăciune înaintea lui Dumnezeu, iar în Noul Testament apare ca fiind păcat împotriva firii.

Atitudinea creștină față de fenomenul social al homosexualității este strâns legată de problema relațiilor pe care lumea le întreține cu Biserica, de atașamentul față de credințele și practicile religioase și de relevanța doctrinei Bisericii în societatea post-modernă. Modernitatea Bisericii este dovedită prin actualitatea dogmei creștine și prin continua implicare a teologilor în spațiul politic, social, cotidian. Religia și etica religioasă manifestă încă influențe puternice asupra comportamentelor umane. Însă oamenii sunt cei care iau decizii în baza unui sistem personal de referință, valori și credințe. Și, cu toate că Biblia reprezintă nucleul creștinătății, sursa de valori, atitudini și etică, aceasta furnizează credincioșilor un cod de sancțiuni.

Cuvinte precum „Gheena”, „Iad”, „foc și pucioasă”, „păcat strigător la cer” sunt mărturiile pedepsei oamenilor care au săvârșit fapte condamnabile. Acest lucru relevă caracterul corectiv, punitiv al Bisericii moderne, motiv pentru care ar putea determina apariția persoanelor atee sau agnostice. Un homosexual ateu sau agnostic nu poate fi tratat drept un păcătos de către Biserică, deoarece „păcatul este un comportament, iar un homosexual își declară orientarea sexuală ca identitate, ceea ce duce la o contradicție în termeni” . Pe de altă parte, ideea de păcat neavând substrat pentru cel fără sentimentul eligios, Biserica nu va putea avea un mesaj destinat întregii societăți.