Resorturi și semnificații și motivații socio-culturale ale consumului de alcool și alte droguri

În cadrul fiecărei culturi, consumul de alcool este o activitate guvernată de un set de reguli, îngrădită de un set de norme auto-impuse şi nu în ultimul rând o serie de reglemetari referitoare la aspecte precum cine poate să bea, ce cantitate, în ce contexte sau cu ce efecte.

Alcoolul constituie una dintre cele mai consumate şi disponibile substanţe din lume. Definit ca fiind un “lichid incolor, inflamabil, cu miros şi gust specific, obţinut prin fermetarea zaharurilor din cereale, fructe, etc sau pe cale sintetică şi folosit în prepararea băuturilor spirtoase”, acesta este considerat una dintre cele mai vechi băuturi din lume. Cele mai vechi urme de alcool au fost regăsite sub forma băuturilor precum vinul şi berea, descoperite încă din perioada neolitică, înainte ca istoria să fie scrisă în documente. Cu mii de ani în urmă, vinul era o băutură nelipsită de la mesele popoarelor mediteraneene, iar pentru familiile ebraice vinul nu era doar o simplă băutura ci şi o parte importantă a ritualurilor religioase. Pe parcursul evoluţiei procesului, au apărut treptat mai multe categorii de băuturi alcoolice printre care se număra vinul obţinut prin fermentarea orezului, berea, whiskey-ul, cidrul, vinul de palmier sau alte batuturi cu fermentaţie rapidă.

Studiile efectuate în acest domeniu subliniază ideea că influenţele culturale exercita o mare influenţă asupra modului de consum al alcoolului. Există comparaţii în ceea ce priveşte contextele în care diferitele culturi sunt consumatoare de alcool. Un exemplu face referire la evreii şi italienii americani care, de obicei obişnuiesc să bea acasă, în timpul meselor în timp ce un alt grup etnic, irlandezii americani prefera să consume băuturi alcoolice înafara casei şi nu în timpul meselor. În rândul evreilor şi italienilor din SUA, consumul de alcool debutează în timpul copilăriei, însă gradul de alcoolism este scăzut, dar în ceea ce îi priveşte irlandezii americani, consumul de alcool în această perioadă este mai puţin întâlnit, iar ratele de alcoolism sunt totuşi mai ridicate.

De asemenea este prezentă o asociere între alcoolism şi pattern-urile consumului de alcool în familie şi în cazul altor grupuri entice. Aşadar, în cazul grupurilor în cadrul cărora tradiţiile sau obiceiurile culturale sunt modelatoare ale consumului, excesele sunt mai rar întâlnite. În schimb, în contextele în care grupurile manifestă o atitudine ambivalent faţă de alcool, abuzul este extreme de pronunţat. Toate aceste exemple demonstrează faptul că nu caracteristicile individuale sunt modelatoarele pattern-urilor legate de consum, ci valorile şi normele specifice unei anumite culturi. Ele sunt cele care determină atât nivelul de consum dintr-o anumită ţara sau regiune, cât şi proporţiile consumatorilor în funcţie de categoriile sociale din care fac parte Similar vorbind, conduitele consumatorilor de alcool pot fi modelate atât de normele culturale care interzic cât şi de cele care stimulează consumul de alcool. Se poate observa faptul că, de exemplu, normele proscriptive care solicita indivizilor să nu bea sunt cele care declanşează conduite de consum excesiv.

Există o mare varietate culturală în ceea ce priveşte modul în care oamenii se comportă după ce consuma alcool. În anumite societăţi, precum Scandinavia, UK sau Australia, acloolul este asociat cu comportamente violente şi anti-sociale, în timp ce în altele, precum cele mediteraneene sau în culturile sud africane, comportamentul după consumul de alcool este în mare parte armonios şi nonviolent. Această variație nu poate fi atribuită unor niveluri diferite de consum sau unor inferențe genetice, dar este în mod clar legată de diferite convingeri culturale. Concluziile atât de cercetare inter-culturale și experimente controlate indică faptul că efectele alcoolului asupra comportamentului sunt determinate în primul rând de factori sociali și culturali, mai degrabă decât acțiunile chimice ale etanolului

Deci există diferenţe legate de reguli şi norme, atitudini şi credinţe caracteristice diferitelor culturi, sunt prezente şi similarităţi sau “constante cultural convergente în regulile nescrise care conduc la consumul de alcool. Conform analizelor realizate asupra cercertarilor cultural longitudinale, se regăsesc patru “constante” relativ universale şi anume: proscrierea băutului solitar, prescrierea sociabilităţii, controlul social al consumului şi comportamentului şi restricţiile asupra consumului de alcool în cazul femeilor. Constatările cercetătorilor indică faptul că aceste reguli şi protocoale neoficiale şi auto-impuse ale ritualurilor referitoare la consumul de alcool, au mai multe influenţe asupra nivelelor de consum, dar şi asupra comportamentului, decât cele exercitate de controalele legale.

Indiferent de aceste diferenţe, în toate societăţile alcoolul joacă un rol central în ritualurile de tranziţie, atât în privinţa evenimentelor majore sau a celor minore, de zi cu zi.

În concluzie, se poate spune că alcoolul are o importanţă mare în cadrul vieţii sociale unui individ, contribuind atât la sociabilitatea umană cât şi la strângerea legăturilor dintre membrii unei societăţi. Alcoolul este în continuare universal asociat cu celebrarea, iar băutul, în toate culturile este un element esenţial al festivităţii.