Revoltele din lumea arabă din perspectiva sociologică

O revoluţie este o mişcare socială de masă. Mişcarea socială este definită ca „ o acţiune colectivă de protest şi contestare ce urmăreşte să impună schimbări – variabile ca importanţă – în structura socială şi/sau politică, apelând frecvent – dar nu în mod exclusiv – la mijloace neinstituţionalizate.”

Aproape toate definiţiile miscarii sociale subliniază, în fond, caracterul lor colectiv, de protest sau revendicativ, faptul că vizează schimbarea în diverse forme şi instanţe şi maniera mai puţin convenţională de acţiune a mişcării sociale. Mişcările sociale nu trebuie asimilate fenomenelor colective explozive de genul protestelor sau revoltelor spontane, care au o durată scurtă şi sunt de cele mai multe ori foarte slab organizate, fiind, spre deosebire de acestea, operaţiuni de durată şi, adeseori, foarte sofisticate ca organizare. Acţiunile lor urmăresc redistribuirea anumitor drepturi sociale – materiale, politice sau simbolice – într-un conflict mai mult sau mai puţin deschis cu puterea politică sau cu elita socială, în care uzează, de obicei, de tactici din afara politicii convenţionale. Unul dintre teoreticienii domeniului, a definit mişcarea socială ca fiind „o formă a politicii, dar cu alte mijloace”

Revoluţia implică „ ameninţarea cu violenţa sau folosirea ei” de către participanţi. Revoluţiile reprezintă schimbările politice, săvârşite din pricina opoziţiei manifestate de către autorităţile pre-existente, care nu pot fi convinse să renunţe la putere fără ameninţarea cu recurgerea la mijloace violente şi folosirea acestora.

Combinând aceste criterii, putem defini o revoluţie drept luarea în stăpânire, implicând deseori folosirea violenţei, a puterii politice de către conducătorii mişcării de masă, în care această putere este ulterior folosită pentru iniţierea unor procese majore de reformă socială.

Din ce motiv au loc revoluţiile ?

Sociologul, James Davies, a subliniat ca au existat numeroase perioade de-a lungul istoriei, când oamenii au trăit într-o sărăcie cruntă, fară să protesteze. Sărăcia constantă sau lipsurile existente nu îi transformă pe oameni în revoluţionari, iar ei acceptau de obicei aceste condiţii cu resemnare sau cu disperare tacită. Protestul social şi, în cele din urma revoluţia, au mai multe şanse să se petreacă acolo unde există o îmbunătăţire a condiţiilor de viaţă ale poporului, susţinea Davies. În momentul în care standardele de viaţă au început să crească, acelaşi lucru se întâmplă şi cu nivelul de aşteptare al poporului. Dacă îmbunătăţirea condiţiilor efective îşi incetineşte ulterior ritmul, se creează inclinaţii spre revoltă, datorită faptului că nu sunt realizate aşteptările.

În From Mobilization to Revolution, C. Tilly, a analizat procesele de schimbări revoluţionare, în contextul unor forme ample de protest şi violenta El a distins patru componente principale ale acţiunii colective - acea acţiune întreprinsă pentru a contesta sau înlatura o ordine socială existentă:

- Organizarea grupului sau a grupurilor implicate. Mişcările de proteste sunt organizate în multe forme, variind de la formarea spontană a mulţimilor la grupurile revoluţionare extrem de disciplinate.

- Mobilizarea este modul în care un grup dobândeşte suficiente resurse pentru a face posibilă acţiunea colectivă. Aceste resurse pot include aprovizionarea cu bunuri materiale, sprijinul politic şi armamentul.

- Interesele comune ale celor ce se angajează într-o acţiune colectivă, ceea ce ei consideră drept câştiguri sau pierderi cu şanse de a se manifesta prin politica lor. Anumite scopuri comune stau întotdeauna la baza mobilizării, în vederea acţiunii colective.

- Oportunitatea. Pot avea evenimente întâmplătoare, care oferă ocazia atingerii scopurilor revoluţionare. Numeroase forme de acţiune colectivă, inclusiv revoluţia, sunt puternic influenţate de astfel de evenimente incidentale.

Toate revoluţiile implică acţiunea colectivă, dar acţiunea colectivă apare şi în alte împrejurări, pe lângă cele ale schimbării revoluţionare, şi poate avea loc ori de cate ori există şansa ca un mare număr de oameni să formeze o mulţime.