Rolul statului în economia de piață - Funcțiile economice și sociale ale statului

Interventia statului in economie este extrem de complexa in perioada contemporana. Evolutiile economice, sociale, curentele de gandire economica au antrenat profunde transformari in ceea ce priveste rolul statului in economie.

Crizele economice, razboaiele, precum si necesitatea sustinerii unor lucrari de mari proportii in domeniul infrastructurii au facut necesara reconsiderarea rolului statului. Aceasta a constat in sprijinirea dezvoltarii industriei, protectia economiei nationale, dezvoltarea comertului exterior etc. Dupa primul razboi mondial, statul se implica tot mai mult in economie, la inceput sprijina reconstructia, apoi sustine diverse programe, ceea ce conduce la sporirea cheltuielilor publice. Implicarea statului prin subventionarea transporturilor, cresterea numarului de societati comerciale mixte, subventionarea exporturilor etc. determina o schimbare a mentalitatii. Triumful politicilor economice de inspiratie keynesista este evident, iar statul preia si atributii legate de protectia sociala, redistribuirea veniturilor si sustinerea activitatii economice.

1.2 CE ESTE STATUL?

Statul reprezintă organizaţia politică ce deţine pe un anumit teritoriu monopolul impozitării şi al legislaţiei pe caleautilizării puterii politicii prin organisme specializate în acest sens, cum ar fi poliţia şi armata. Statul este organizaţiapolitică ce are drept caracteristică esenţială puterea de constrângere

Functiile statului crearea cadrului legal al activitatii economice(elaborarea legilor si organizarea judecatoreasca, crearea sistemului monetar, definirea si apararea dreptului de proprietate) mentinerea si dezvoltarea competitiei (legislatia privind concurenta, preturile supravegheate, reglementarea monololutilor naturale) furnizarea bunurilor si sericiilor publice (producerea de bunuri si servicii pe care piata nu poate sau nu este interesata sa le asigure) redistribuirea veniturilor (colectarea de taxe si impozite pentru asigurarea protectiei sociale, ocrotirea copiilor si asistenta medicala) corectarea externalitatilor (taxe pentru reducerea efectelor negative ale activitatilor economice, precum poluarea, acordarea de subventii pentru amplificarea efectelor pozitive precum educatia, formarea profesionala, etc) stabilirea si mentinerea echilibrului economic (folosirea bugetului de stat si a masei economice pentru a sprijini cresterea economica, pentru a controla inflatia si a reduce somajul)

2.Rolul statului in economia de piata

Rolului statului în economie este dată de faptul că fiecare individ acţionează diferit în realizarea intereselor proprii, iar un organ comun este necesar în societate, pentru a defini condiţiile în care aceste acţiuni să se desfăşoare în mod legitim.

2.1 Interventia statului in economia de piata

De cele mai multe ori intervenţia statului alterează inevitabil concurenţă, conducând la o distribuirea a resurselor diferită de cea generată de piaţa liberă. Cât de eficientă sau nu este invervenţia statului priveşte mai degrabă calculul economic şi nu face obiectul discuţiei de faţă. În timp ce oportunitatea invervenţiei statului în economie poate fi calculată (ipotetic).

Intervenţia statului în economie este de multe ori necesară şi oportună, am studiat condiţiile necesare acestei intervenţii, care ar trebui să fie obiectivele statului, obiective pe care piaţa liberă nu le poate garanta, dar şi care sunt instrumentele prin care statul trebuie să intervină şi cum ar putea fi ele utilizate în anumite cazuri.

Statulşi instituţiile sale au jucat un rol considerabil în dezvoltarea ţărilor lumii exercitând funcţii complexe pentru promovarea organismelor economice naţionale, din cele mai vechi timpuri. Istoria economico-socială a lumii conferă o poziţie majoră statului în special în ultimele douăsecole,recunoscând potenţialul financiar, organizatoric şi accelerator al forţelor progresiste interne. Mai mult decât atât, în perioada postbelică, în multe ţări care au păşit pe calea construirii economiei deschise, eficiente, s-a dezvoltatun puternic sector public ce înghite cheltuieli publice substanţiale şi unvolum mare din produsul intern brut (în anii ’90 atingând 40 - 50% în ţărileOCDE).

Intervenţa statului în economie prin anumite funcţii specifice pieţei are deja o vârstă seculară: aici înscriem reglementarea mecanismului de piaţă, reguli financiare menite să corecteze imperfecţiunile raportului dintrecerere şi ofertă la diferite niveluri ale societăţii, precum şi politicile de acumulare şi alocare a resurselor disponibile la un moment dat şi care au în ultimii ani o formă coerentă de modelare macroeconomică şi socială, chiar încercări de integrare a modelelor în proiectări planetare Statul este principalul furnizor de servicii şi prestaţii costisitoare : apărarea naţională, siguranţă şi protecţie, cercetare, educaţie, transporturi si comunicaţii, energie, asigurări medicale, pentru bătrâneţe, somaj, handicap, protecţia mediului.Tema relaţei dintre stat şi economie cere o abordare inter-disciplinară , încare istoria, economia, matematica, statistica sunt chemate să dea un răspuns dynamic şi anticipativ asupra principiilor care se pun la baza conduceriiefective a afacerilor unei ţări.

Convergenţa conceptuală dintre stat şi economie , concretizată într-o strategie a dezvoltării , duce permanent la schimbarea structurilor economice Pentru statul roman , considerăm că este încă de mare actualitate orientarea spre ceea ce O. Onicescu numea ,,mentalitatea industrială”, deoarece acest aspect include în condiţiile de acum sistemul tehnologic şi informatic necesar relansării României într-un circuit performant al economiei mondiale Rolul statului a fost abordat în teoria economică de toate şcolile şi curentele principale de gândire începând cu şcoala clasică engleză, cea neoclasică(marginalisă), keynesismul, monetarism, teoria ofertei,ş.a. Aceste abordari, deşi nuanţate si chiar diferenţiate prin ideile principale ale doctrinei economice respective şi nivelul de întelegere a fenomenelor aferent momentului istoric respectiv, se polarizează în două concepţii opuse :individualismul (liberalismului şi intervenţionismul statal.

Doctrina liberal a exercitat o influenţat majora în ideologia secoluluial XIX-lea. Ea a conceptualizat proprietatea şi llibertatea ca Instituţii fundamentale aşezate la temelia lumii moderne. Doctrinarii liberalismului economic şi politic au reuşit să sintetizeze ca principiu fundamental individualismul.