Sărăcie și inegalitate

Inegalitatile exista in toate tipurile de societate umana. Chiar si in cele mai simple societati, in care variatiile de boatie sau de proprietate sunt practic inexistente, exista inegalitati intre indivizi, barbati si femei, tineri si batrani. Este posibil ca o anumita persoana sa aiba un statut superior fata de altii, datorita curajului la vanatoare de exemplu, sau pentru ca exista credinta conform careia ea poseda un acces special la spiritele ancestrale.

Pentru a descrie inegalitatile, sociologii vorbesc despre STRATIFICAREA SOCIALA. Stratificarea poate fi definita drept inegalitati structurale intre diverse grupuri de oameni. Este necesar sa ne gandim la stratificare ca la straturile geologice de roca de la suprafata pamantului. Se poate considera ca societatile sunt alcatuite din mai multe straturi intr-o ierarhie, cele mai favorizate aflandu-se in varf, iar cele mai putin privilegiate in partea de jos.

2. Ce este saracia?

Cum anume ar trebui sa fie definita saracia? De obicei sa face o distinctie intre subsistenta sau saracia absoluta si saracia relativa. Charles Booth a fost unul dintre primii cercetatori care au incercat sa stabileasca un standard consecvent al saraciei, care se refera la lipsa conditiilor necesare de baza pentru a sustine o existenta fizica sanatoasa – hrana suficienta si adapost care sa faca posibila functionarea eficienta a corpului. Booth a presupus ca aceste conditii necesare sunt mai mult sau mai putin identice pentru oameni cu varste si fizic echivalente care traiesc in orice tara. Acest concept este in mod fundamental cel intrebuintat cel mai frecvent intalnit in analiza saraciei in lume.

Definitiile de subsistenta ale saraciei prezinta numeroase insuficiente, indeosebi atunci cand sunt formulate sub forma de nivel specific al venitului. Cu exceptia cazului in care este pozitionat foarte sus, chiar daca permite ajustari, un singur criteriu de saracie are tendinta de a demonstra ca anumiti indivizi sunt socotiti ca fiind deasupra pragului de saracie, cand de fapt venitul lor nu este suficient nici macar pentru nevoile lor fundamentala de subsistenta. Calcularea subsistentei in saracie nu tine seama de impactul standardelor de viata, care in general sunt in crestere. Este mai realist sa ajustam ideile despre nivelurile saraciei in functie de normele si asteptarile intr-o societate pe masura ce are loc cresterea economica.

Majoritatea populatiei lumii traieste in locuinte care nu contin o baie sau un dus, dar ar fi greu sa nu consideram apa curenta drept o necesitate intr-o societate industrializata. Insa problemele legate de formularile saraciei relative sunt complexe. Criteriile legate de venit sunt si de aceasta data folosite la modul general, dar ele ascund variabile in nevoile efective ale oamenilor.

3. Saracia in prezent

Spre deosebire de Statele Unite si de mai multe tari, unde exista un „prag al saraciei” delimitat in mod oficial, in Marea Britanie interpretarile saraciei ca atare nu sunt oferite de catre Guvern.

Studiile din Marea Britanie defineau persoana care are un venit egal sau mai mic decat nivelul ajutorului social ca traind in ”saracie”. „Ajutorul social” se referea la ajutorul in bani, platit persoanelor al caror venit nu atingea nivelul considerat necesar pentru subsistenta. Oamenii cu venituri cuprinse intre 100% si 140% din ajutorul social erau socotiti ce traiesc „la limita saraciei”. Ajutorul social nu mai exista, dar ultimele cifre disponibile continua sa faca referire la perioada in care se afla in uz.

Numarul persoanelor care traiesc in saracie sau la limita acesteia a crescut in mod dramatic pe parcursul anilor ’70. In 1979 , sase milioane de oameni, 12%din populatie , se aflau in prima categorie, iar 22% in ambele categorii combinate. Aproximativ doua treimi din cresterea totala, din cele doua categorii reprezenta rezultatul cresterii somajului pe parcursul perioadei.

Cine sunt saracii? Oamenii din urmatoarele categorii au cele mai mari sanse sa traiasca in saracie: somerii, cei care au slujbe cu program redus sau nesigure, oamenii in varsta, bolnavii si handicapatii, membrii familiilor numeroase si/sau ale familiilor cu un singur parinte

Multe persoane care au fost platite in mod rezonabil pe parcursul vietii lor ca angajati au parte de o reducere drastica a venitului la pensionare. Familiile cu un singur parinte, aproape toate conduse de femei, alcatuiesc un procent in crestere din numarul saracilor. Somajul ridicat in anii ’80 si de la inceputul anilor ’90 nu pare a avea sanse sa scada in viitorul apropiat, iar somajul prelungit al unor oameni conduce din ce in ce mai multe familii la saracie.

Procentul de copii (cei sub15 ani) care traiesc in familii cu un venit cu 50% sub nivelul mediei nationale - o modalitate de a defini saracia – a crescut in ultimii ani. In 1997, 10% dintre copii traiau in astfel de familii. In 1991 acest procent