Scimbare și conflict social în România postcomunistă

Între anii 1958-2008 s-au înregistrat un număr total de 22 de milioane de avorturi în România, depasind populația actuala a tarii care este de 21 de milioane. Această statistică înfiorătoare demonstrează politicile demografice dezastruoase pe care le-a avut România în perioade diferite ale istoriei sale recente.

Pe baza datelor furnizate de către Ministerului Sănătății, menționate mai sus, pot afirma cu certitudine că avorturile au un rol semnificativ în demografia țării, având implicații majore la nivel psihosocial, atât calitativ cât și cantitativ.

Noțiunea de schimbare nu poate fi luată decât împreună cu dimensiunea temporală. Dacă în numai 50 de ani numărul de avorturi înregistrate la nivel național “au reușit” să depașească populația ca număr este evident impactul major al avorturilor în demografie. “Nu știu să se mai fi petrecut un asemenea fenomen, într-o altă țară europeană. Poate doar în Rusia numărul avorturilor să fie mai mare”, ne-a spus Vasile Ghețău, profesor de Demografie la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială a Universității din București și director al Centrului de Cercetări Demografice “Vladimir Trebici”, din cadrul Institutului Național de Cercetări Economice al Academiei Române. În 1957 s-a emis Decretul 463, prin care a fost legalizat avortul la cerere. De la această dată specialiștii de la Centrul de Statistică al Ministerului Sănătății au început contabilizarea avorturilor din România. An de an se consemna numărul lor, fie că erau la cerere, fie din cauze medicale, făcute în spitalele sau maternitățile de stat.

După al doilea război mondial, când România a intrat în sfera de influență sovietică, pe lângă multe alte “binefaceri” băgate de Moscova “pe gâtul” românilor, a fost și politica în favoarea avortului. Urbanizarea și industrializarea forțată au distrus practic familia tradițională românească, plină de copii. Noile principii socialiste o scoteau pe femeia română din gospodăria ei și o expediau direct pe șantiere și în fabrici.

Se vehiculează ideea că anul de vârf al avorturilor din România a fost 1990, primul an de după căderea comunismului românesc. Atunci s-au făcut 992.265 de întreruperi de sarcină dar recordul este în cu totul altă perioadă, tocmai în plin comunism. Mai precis în 1965, când s-au

făcut 1.115.000 de avorturi legale. Acela a fost anul cu cele mai multe avorturi din România, din totalul statisticii realizate la noi în țară, între 1958 și 2008. Fuseseră încă două “vârfuri”, mai mici, în 1964, înregistrându-se 1.100.000 de avorturi respectiv în 1963, înregistrându-se 1.037.000 de cazuri. Decretul 463 din anul 1957 a “produs” 7.521.100 de avorturi, în numai nouă ani, din 1958 până în 1966, sunt cei mai “prolifici” nouă ani ai României, din acest punct de vedere!

A urmat o perioadă confuză și în același timp tragică pentru românce. Anul 1966 aduce Decretul 770, de care mulți își amintesc ca fiind momentul interzicerii avorturilor. Mai potrivit ar fi să spun că s-a redus numărul lor. O femeie era obligată să dea naștere copilului în situațiile: a rămas însărcinată înainte de 45 de ani, avea deja patru copii sau din motive strict medicale.