Semiotică și asistență socială

Introducere

„Semiotica este ştiinţa care analizează toate sistemele de semne, inclusiv limba”(Klinkenberg, K, 2004, p13 ). Aceasta stiinta, destul de recent aparuta(inceputul secolului XX), a revolutionat o multime de domenii, cum ar fii Socilogie, Psihologie, Filosofie etc.

Semiotica

Este o ştiinţă pluridisciplinară care implică cadre cu înaltă calificare: psihologi, sociologi, semioticieni, experţi care studiază şi coordonează comunicaţiile de masă avand ca scop practicarea diferitelor actiuni indreptate in folosul comunitatii. De asemenea, studiază impactul informaţiilor asupra omului.

Obiectivul Semioticii

Semioticii este acela de a intelege semne, acte generatoare de cunostere, pe care individul le va trece printr-un proces de decodificare. Semul este un elemet sensibil ce permite cunoasterea sau chiar recunoasterea unui anumit lucru. Diferenta dintre semmn si semnal este faptul ca semnalul se adreseaza reflexului si inconstientului, in timp ce semnul face apel la inteligenta. Semnul exprima o idee, un sentiment ce presupune inteligenta.

Rolul asistentului social

Din perspectiva semioticii, rolul asistentului social este acela de a descifra semnele pe care acesta le intalneste zilnic in activitatile zilnice ce au loc la locul de munca, in cadrul sedintelor cu beneficiarii sau chiar si mai ales in cadrul anchetelor sociale.

In procesul de comunicare cu clientul, asistentul social trebuie sa inteleaga problemele cu care acesta se confrunta. De foarte multe ori din teama, rusine sau alte motive cel care ar trebui sa ceara ajutorul nu o face. Aici intervine rolul asistentului social care trebuie sa „citeasca intre randuri” si sa caute problemele de profunzime ale clientului sau.

FUNCTIA EMOTIVA

se spune ca este centrata pe emitator si ca pune foarte mare accent pe conditia acestuia in momentul vorbirii. In momentul in care transmite mesajul catre receptor.