Simulare de Caz - Mediere Școlară

Simulare caz mediere

1. Prezentarea pe scurt a cazului

Solicitarea de Mediere pe care am primit-o se referă la un conflict între ALINA PASCU, mama unei fetite Ioana, de clasa a III-a şi învăţătoarea acesteia, ELENA IORDACHE, care se comportă diferit cu copiii din

clasă, în funcţie de rezultatele lor la învăţătură şi de contribuţia părinţilor la cheltuielile considerate necesare clasei de către învăţătoare.

Doamna ALINA PASCU, este nemultumită de faptul că la clasă, doamna ELENA IORDACHE (cadrul didactic) ţipă, îi pedepseşte şi le vorbeşte deseori copiilor foarte dur, în situaţiile simple, cotidiene, cum ar fi greşelile din temele lor, pentru care primesc insulte de genul: ”ce-i cu prostia asta?!” ”prostule”, ”nu eşti bun de nimic” etc., motiv pentru care fetiţa, atunci când trebuie să se ducă la şcoală, plânge şi are simptome de rău fizic. Această situaţie îngrijorătoare durează de aproape doi ani şi pe măsură ce trece timpul, se agravează şi stările de anxietate ale copilului, însoţite de plâns şi de reacţia de respingere totală a şcolii. La şedinţele cu părinţii, aprecierile referitoare la copii, exprimate de învăţătoare, sunt mult mai binevoitoare faţă de părinţii care au făcut cadouri ca: tabletă, IPhone, cameră foto, asta înafara cheltuielilor comune pentru decorarea interiorului clasei.

Soluție încercată: În decursul timpului, mama Ioanei a semnalat celorlalti părinţi faptul că fetiţa are o aversiune pentru şcoală din ce în ce mai accentuată, deşi se străduieşte să aibă rezultate foarte bune, pentru a nu i se adresa învăţătoarea cu o astfel de insultă sau ironie. Mama fetiţei a atras atenţia asupra pericolului ca şi ceilalţi copii să resimtă teamă şi respingere faţă de şcoală, ceea ce produce efecte dezastruoase în timp asupra lor, dar părinţii, deşi au confirmat reacţii asemănătoare ale copiilor lor, continuă să susţină că este bine ca învăţătoarea să fie ”mai severă” pentru a nu-i ”pierde din ochi”. De fapt, învăţătoarea instaurase un climat dictatorial şi exercita un control prin frică asupra copiilor, dându-le de înţeles părinţilor că asta ar fi metoda sigură de disciplinare şi destui părinţi o susţineau, găsind de cuviinţă să o îmblânzească, oferindu-i cadouri.

Mama Ioanei a dorit o Mediere între ea şi învăţătoare, pentru cadrul informal şi confidenţial în care se desfăşoară această procedură, pentru că astfel poate să-şi susţină unghiul de vedere şi să încerce să argumenteze faptul că frica nu are ce să caute în educaţia copiilor pentru ca îi inhibă, îi face temători şi nesiguri de ei înşişi. Motivaţia şi entuziasmul unui copil, pentru a dori să evolueze, nu poate fi frica, ci încrederea în sine, în puterile lui de a-şi realiza obiectivele şi asta se construieşte din copilărie, când părinţii şi învăţătorul sunt cei mai importanţi oameni din viaţa copilului şi aceştia le influenţează decisiv atitudinea de viaţă. Pe de altă parte, părinţii se feresc să facă observaţii învăţătorului, pentru a nu atrage din partea acestuia repercusiuni asupra copilului lor, iar cadrul didactic este interesat ca aceste conflicte să nu ajungă să fie publice, caz în care evaluarea lui profesională ar avea de suferit. În consecinţă, soluţionarea prin Mediere este foarte convenabilă pentru amândouă părţile.

Medierea reprezintă o modalitate de soluționare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terțe persoane specializate în calitate de mediator, în condiții de neutralitate, imparțialitate, confidențialitate și având liberul consimțământ al părților. Medierea se bazează pe încrederea pe care parțile o acordă mediatorului, ca persoană aptă să faciliteze negocierile dintre ele și să le sprijine pentru soluționarea conflictului, prin obținerea unei soluții reciproc convenabile, eficiente și durabile. Rolul mediatorului este acela de a facilita negocierea dintre parți și de a sprijini în soluționarea conflictului.