Societate și Religie

Nu toate religiile impartasesc aceleasi credinte, dar intr-o forma sau alta religia se gaseste in toate societatile umane cunoscute. Inca de la inceputurile sale, sociologia a fost interesata de fenomenul religios.

Abordarile sociologice ale religiei au fost influentate de ideile celor trei ganditori clasici : Karl Marx, Emile Durkheim si Max Weber.

Religia a jucat un rol esential in viata sociala inca din societatile traditionale. In cadrul acestor societati nu au existat preoti de profesie, ci doar anumiti indivizi care se specializau in cunostiintele legate de precticile religioase. Simbolurile si ritualurile religioase erau adesea integrate in cultura materiala si artistica a societatii respective, astfel in randurile societatilor mici erau frecvent intalnite 2 forme ale religiei, si anume : toteismul si animismul.

Emile Durkheim si-a petrecut o mare parte din cariera studiind religia, el concentrandu-se in particular asupra religiei la scara redusa, din societatile traditionale. Durkheim nu leaga religia de inegalitatile sociale sau de putere, ci de natura generala a institutiilor unei societati. El isi indreapta atentia asupra studiului toteismului, sustinand ca toteismul reprezinta religia in forma ei cea mai simpla, cea mai elementara. Pornind de la definitia originala a totemului, care era un animal, o planta, un obiect sacru venerat si inconjurat de diferitele practici religioase, Durkheim defineste religia in termenii unei distinctii intre sacru si profane. El considera ca nu sacrul, in sine, este cel care denota religia, ci opozitia sa fata de profan, opozitie pe care o considera structurala. El sustine ca obiectele sacre si simbolurile trebuie tratate in mod diferit decat aspectele de rutina ale existentei, domeniul profanului. Durkheim considera ca totemul este sacru, deoarece el este simbolul grupului insusi, reprezentand totodata valorile centrale ale respectivului grup sau comunitati. Deoarece religia este nedespartita de experienta comunitatii, ea creeaza grupuri, fiind colectiva. Pornind de la ideea ca societatea este cea care le inspira membrilor ei sentimentul de dependenta si respect, Durckheim scoate in evidenta o functie importanta a religiei si anume functia de integrare sociala, de atestare a ordinii sociale.

Un alt sociolog care a acordat importanta religiei este Karl Marx. Pornind de la ideiile altor sociologi precum Fiedrich Engles, el accepta ideea conform careia religia reprezinta autoalienarea. Pentru Marx religia nu este decat o iluzie legata de alienarea omului in regimul capitalist. Marx sustine ca religia are adesea implicatii ideologice, care servesc a justifica interesele grupurilor conducatoare pe seama celorlalte. Marx considera ca religia in forma ei traditionala trebuie sa dispara si va disparea, deoarece toatevalorile pozitive intruchipate in religie vor deveni idealuri care vor duce la imbunatatirea soartei umanitatii in lume, nu pentru ca aceste idealuri si valori ar fi eronate. Marx considera ca religia este ‘’opiul, drogul poporului’’ , ea promite fericirea si rasplata oamenilor in viata de apoi, obligandu-i sa accepte conditiile existente din viata aceasta. El considera ca oamenii nu ar trebui sa se teama de zeii pe care ei i-au creat, ci sa ii inzestreze cu valorile pe care pot sa le realizeze ei isisi.

Durkheim este de accord cu Marx ca religia traditionala, care implica forte divine sau zei, este pe cale de disparitie, totusi el spune ca intr-un anumite sens, intr-o forma modificata, religia va continua sa existe, ocupand doar o mica parte din viata indivizilor. O data cu dezvoltarea societatilor moderne influenta religiei scade, gandirea stiintifica inlocuieste tot mai mult explicatiile religioase. Deasemenea marea problema a lui Durkheim era tocmai de a stii in ce masura societatea moderna, carcaterizata prin individualism si solidaritate organica, poate genera consens si coeziune sociala. Sacralizarea persoanei i se pare ‘’singura convingere morala care poate unii oamenii unei societati moderne’’ ( J.Cl.Filloux, articolul Personne et sacre chez Durcheim, din Archives des seciences des religions, 1990, 69, p.45.)

Un alt sociolog care acorda importanta mare religiei este Max Weber. Ideile lui Max difera de cele ale lui Durkheim prin concetrarea asupra legaturii dintre religie si schimbarea sociala, dar si de cele ale lui Marx, deoarece Weber sustine ca religia nu este o forta conservatoare, ci miscarile religioase au determinat adesea transformari sociale importante. Astfel pentru Weber religia este importanta datorita rolului pe care il joaca in schimbarea sociala , mai ales in dezvoltarea capitalismului modern.

Din punct de vedere religios Biserica Catolica a fost impotriva lumii moderne si a contribuit la formarea unei opozitii fundamentale intre religie si modernitate. Odata cu modernitatea, sociologii au abordat si mai mult fenomenele religioase, insa din perspectiva pierderii si a dispatitiei, deoarece acestia considerau ca aparitia modernitatii avea sa aduca odata cu ea si decaderea religiei, de aceea se vorbea de ‘’eclipsa sacrului in societatile industriale’’ ( S. Acquaviva, 1961).