Cuprins
- 1. Introducere.
- 2. Considerațiuni generale privind fenomenul sociologiei devianței și delimitări conceptuale între devianță și delincvență.
- 3. Cercetătorii care au abordat problema devianței sociale.
- 4. Aspecte normative privind devianța socială.
- 5. Problemele identificate ca nefiind studiate de sociologi până la momentul de față.
- 6. Bibliografie.
Extras din referat
Introducere
Tradițional, decade obligativitatea de a explica actualitatea temei alese, importanța ei, gradul de cercetare, obiectul, scopul, precum și alte momente importante de axat, în vederea atingerii unui rezultat oportun, care își va da roadele sale, în felul în care fiecare individ care va lectura această lucrare să culeagă ceva informație utilă. Astfel, motivația alegerii anume a tematicii în cauză o constituie situația actuală în țară la acest compartiment, ce se manifestă printr-o înregistrare sporită a indicelui respectiv, ce duce nu la dezvoltarea și progresarea societății noastre prin formarea unor personalități de vază, ci viceversa la degradarea ei, fapt ce din punctul meu de vedere consider că cei care conduc sunt interesați în formarea unor persoane neconformiste valorilor sociale, în rezultatul cărora să fie constrânse prin diferite metode a se supune, fiind prezenți în perioada sclavagismului.
Un alt argument îl constituie faptul că specificul activității pe care o practic, reprezintă o formă de analiză, prevenire și contracarare a fenomenului devianței sociale, care ulterior se manifestă prin forme mai grave precum: delincvența juvenilă, ce reprezintă încălcarea de către minori a prescripțiilor legale, fiind prezentă situația comiterii infracțiunilor; criminalitatea matură; criminalitatea patrimonială, recidivistă, informațională ș.a.
Aici mai vorbim și despre specificul societății noastre la etapa actuală de preluare și implimentare a valorilor europene, care vreau să menționez că în mare măsură sunt diferite de cele pe care se bazează conțtiința moldavă. Și ritmul foarte grăbit de implementare raportat la situația că societatea noastră față de cea europeană este cu un nivel slab de dezvoltare, atestându-se prin rămânerea în urmă cu mai bine de un sfert de secol, duc la încurajarea fenomenului de devianță socială.
În fine, în cele ce urmează îmi propun să fac un studiu nu atât cantitativ cât calitativ, pentru a evidenția pe cât de posibil specificul abordat și evidențierea cărorva soluții.
Considerațiuni generale privind fenomenul sociologiei devianței și delimitări conceptuale între devianță și delincvență
Acest item cuprinde rezumativ și într-o manieră accesibilă tuturora, analiza de ansamblu, prin prisma noțiunilor care ghidează fenomenul de sociologie a devianței, pentru a permite înțelegerea justă a ceea ce facem și pentru ce, deoarece noțiunile sunt punctul de plecare în vederea înțelegerii domeniului, subiectului abordat.
Astfel, termenul de devianță reprezintă o noțiune larg utilizată în psihologia socială, în sociologie și criminologie, desemnând din nou în sensul cel mai larg abaterea indivizilor de la normele și valorile sociale, sau mai poate fi definită ca un tip de comportament ce se opune celui convențional sau conformist și constă într-un conflict normativ cu standartele societății.
După cum se observă termenul analizat se conturează în trei domenii strâns legate între ele. Și anume, dacă vorbim despre psihologia socială identificăm tendința specialiștilor în domeniu de a explica psihologia întregii societăți, privită în ansamblu, în vederea identificării tuturor amănuntelor. Domeniul sociologiei, la fel ca si psihologia socială este relativ nou și se ocupă de toate problemele sociale la general, efectuând diferite statistici și identificând factori perturbatori și soluții pentru fiecare situație în parte. Iar criminologia este știința a cărei denumire nu coincide total cu denumirea dată, deoarece termenul de criminologie derivă de la latisnescu ,, logos ” și grecescul ,, crimen ”, ceea ce semnifică știința despre crimă. În acest caz limitându-se spectrul de analiză doar la crimă, pe când cunoaștem că criminologia nu studiază doar crima, adică fapta, ci și personalitatea infractorului, cauzele și condițiile care au favorizat respectivul fenomen.
De aceea pentru înțelegerea cât mai corectă a celor enunțate propun să trecem în revistă, selectiv, autorii care au abordat problema dată.
Bibliografie
Manuale:
1. Isac Oxana ,, Sociologia devianței (note de curs) “, Chișinău 2014.
2. Ciuchi Oana ,, Devianță și criminalitate într-o societate de tranziție “, Iași 2011.
Siteuri web:
3. https://anatolbasarab.ro/fenomenul-deviantei-3/, data vizitării: 15.04.2016.
4. https://ru.scribd.com/doc/76927238/devianta-sociala, data vizitării: 15.04.2016.
5. http://www.stiucum.com/drept/sociologie-juridica/Devianta-si delicven-ta11218, data vizitării: 10.05.2016.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Sociologia deviantei.docx