Sociologia Muncii

De la sociologie de ramur? spre o perspectiv? a vie?ii sociale globale

În epoca modern?, problematica muncii a început a fi tratat? sub aspectele sale general - sociale de c?tre numero?i speciali?ti din diverse domenii ?i cu deosebire din zona cercet?rilor economice. Problematica social? a muncii a fost luat? în considera?ie de economi?ti în scopul de a explica procesul de creare a valorii ?i de realizare a schimbului. Interesul era generat de necesitatea explic?rii mecanismelor economice de pia?? (capitaliste) în cadrul c?rora munca ocupa un loc central.

Tratarea problematicii sociale a muncii a fost ghidat? de diverse concep?ii filosofice despre om ?i societate, de o imagine specific? asupra "naturii umane" (raportul dintre interesele personale ?i publice, dintre interese ?i munc?, motiva?ia uman? ?i evolu?ia muncii ?i a tehnologiei etc.), ceea ce permite a sublinia teza conform c?reia pe de o parte, munca ?i produc?ia au evoluat într-un mediu sociocultural complex ce a ac?ionat permanent asupra direc?iilor de constituire a universului social al muncii ?i, pe de alt? parte, gândirea sociologic? a influen?at în mod diferit aceast? evolu?ie a muncii ?i a produc?iei în raport cu criteriile (valorile), principiile ?i imaginile constructive despre om ?i societate, cu nivelul în care ea (gândirea sociologic?) s-a dovedit capabil? s? descrie ?i s? explice mai corect ceea ce este ?i ar trebui s? fie munca pentru om ?i societate.

Sociologia muncii s-a constituit (sau a fost considerat? a fi) ca o sociologie de ramur?, întelegându-se prin aceasta un complex de teze, metodologii ?i practici ce considerau munca ca un domeniu particular, diferit, relativ de sine st?t?tor, al societ??ii, adic? al activit??ilor umane. Concepte cum ar fi: "om economic" teoretizat de mul?i (Max Weber), "univers al muncii", "comportament de munc?", "omul ca for?? de munc?" exprimau teza de baz? de la care se pornea (paradigma) în constituirea unei "subdiscipline" sociologice care se ocup? de munc?. Specifice acestei etape sunt, cu deosebire, preocup?rile lui Taylor.

Dup? cum se ?tie, Frederick W. Tazlor (1856-1915) este creatorul "organiz?rii ?tiin?ifice a muncii", în care se avea în vedere diviziunea ?i simplificarea muncii pentru a deveni cât mai productiv? (se elimina timpul pierdut, prin trecerea de la o opera?ie la alta, ?i se simplifica munca atât încât s? poat? fi executat? cu minimum de preg?tire ?i maximum de randament), pe de o parte, ?i motivarea strict economic? a salaria?iilor, pe de alt? parte. Taylorismul omite mediul social în care se desf??oar? munca, f?când o abordare a muncii f?r? a lua în considerare întreprinderea. Întreprinderea era studiat? sub aspectul obiectivelor sale, dar munca nu era influen?at? de strategiile întreprinderii. Managementul (la care se referea Taylor) se baza pe analiza muncii ca ceva în sine (ordinea opera?iilor, timpul de execu?ie, timpul de trecere de la o opera?ie la alta, rezultatul muncii pe fiecare opera?ie) ?i pe motiva?ia muncii tot ca ceva independent (plata era singura motiva?ie luat? în considera?ie, f?r? a se presupune c? randamentul ar putea fi influen?at de mediul social al întreprinderii).

Concuren?a între întreprinderi, necesitatea de a g?si c?i noi de sporire a productivit??ii muncii au obligat pe unii manageri s? studieze factorii ce influen?eaz? randamentul muncii. A?a s-a n?scut experimentul Mayo ?i doctrina "rela?iilor umane". Ceea ce modific? în mod radical teoria rela?iilor umane const? în extinderea preocup?rilor asupra muncii la via?a întreprinderii industriale. Sociologia muncii tinde a deveni o sociologie a întreprinderii industriale. Termenul de sociologie industrial? s-a introdus treptat. Traian Herseni socotea c? acesta a ap?rut în 1931 într-un dic?ionar de sociologie (cuvântul german: Betriebssoziologie) într-un articol redactat de Goetz Briefs ?i care ar putea fi tradus prin "sociologia întreprinderii" sau "sociologie uzinal?". Septimiu Chelcea ?i Adrian Neculau amintesc lucrarea lui D.C. Miller ?i W.H. Form din 1951 în care se men?iona: "Aceast? carte este prima care poart? numele de sociologie industrial?". Bernard Mottez consider? lucrarea lui F.G. Roethlisberger ?i W.J. Dickson ap?rut? în 1939 prima relatare complet? a întreprinderii industriale ca un sistem social ?i codul de baz? în analiza muncii.

Sociologia muncii ?i a întreprinderilor industriale (ale economiilor de pia??) cap?t? o nou? problematic?. A?a cum a ar?tat A. Touraine, sociologia muncii "a fost mai întâi ?i mai cu seam? o sociologie a întreprinderii, considerat? ca sistem social. Indivizii ?i grupurile se definesc în ea în acela?i timp prin raportarea lor la formele ?i modurile de organizare ale ansamblului".

Extins? la problematica întreprinderii industriale, sociologia muncii ?i-a conturat, treptat, o zon? larg? de preocup?ri, cum ar fi: func?iile întreprinderilor industriale ?i procesele de integrare, motivare ?i satisfac?ie în munc?; recrutarea ?i preg?tirea personalului din perspectiva tipului de organizare, conducere, comunicare ?i organizare a grupurilor de munc?; organizarea formal? ?i informal?; promovarea în munc? ?i participarea; conflictele sociale de munc? ?i sindicatele; managementul muncii ?i rela?iile de munc?; fluctua?ie ?i integrare organiza?ional?; condi?iile de munc? în întreprindere ?i integrarea în munc? ?i organiza?ie etc.

Cu cât aceste preocup?ri se extindeau la aspecte tot mai variate ale întreprinderii, cu cât ele dovedeau c? problematica muncii nu depinde în principal de dimensiunile ?i variabilele legate de organiza?ie (întreprindere), ci de sistemul industrial macro-social. Sociologia muncii devine treptat o sociologie