Sociologia rurală ca știință teoretică cu implicații practice în structurile și funcțiile comunităților rurale

Obiectul sociologiei

Există numeroase modalităţi de definire a obiectului unei ştiinţe. Astfel, pentru a defini obiectul sociologiei, putem să pornim de la unele fapte curente şi direct observabile, pentru că le întâlnim în viaţa socială cotidiană şi suntem părtaşi la ele. În cadrul convieţuirii sociale, noi intrăm în nenumărate interacţiuni, adică comunicăm la actele celorlalţi, colaborăm şi ne asociem, facem şi desfacem prietenii, ne constituim în grupuri ş.a.m.d.

Prinşi într-o astfel de reţea de relaţii, nu numai că ne comportăm într-un anumit fel, dar aşteptăm anumite comportamente din partea altora. În mod analog, ceilalţi indivizi cu care intrăm în interacţiune aşteaptă şi ei un anumit răspuns la comportamentul lor.

Astfel de fapte de interacţiune pot fi observate şi descrise nu numai la nivelul cunoaşterii comune, contingente. În ciuda marii lor diversităţi, ele pot fi observate şi descrise, analizate şi interpretate din punct de vedere ştiinţific, deoarece există anumite elemente esenţiale, o anumită regularitate în comportamentul oamenilor.

Sociologia studiază tocmai comportamentul uman. Există însă situaţii pe care sociologia nu-şi propune să le studieze, de comportamentul uman ocupându-se şi alte ştiinţe ca biologia şi psihologia, care abordează comportamentul uman fie la nivelul biologiei, fie la nivelul psihologiei. Prin ce se deosebeşte atunci sociologia de celelalte ştiinţe comportamentale?

Studiind comportamentul uman, sociologia identifică înainte de toate modele ale interacţiunii şi felul cum acestea îşi spun cuvântul asupra comportamentului uman, asupra organizării şi funcţionării grupurilor şi a societăţii. Într-un cuvânt, sociologia studiază schemele de comportament care modelează interacţiunile umane.

Sociologia nu se ocupă de orice fel de acţiuni şi deci nu se interesează de orice fel de scheme sau modele de comportament.

Din punct de vedere sociologic, nu prezintă interes decât schemele nomotetice, adică:

1) regularităţile generale, care sunt împărtăşite de către un mare număr de membrii ai societăţii. Astfel de modele (patterns) nu sunt altceva decât moduri uniforme şi constante de a acţiona şi a gândi, socialmente relevante, întâlnite la un număr relativ mare de oameni;

2) ca orice fapt social, aceste modele sunt exterioare şi exercită asupra noastră o anumită presiune, în sensul că ne oferă un ghid mai mult sau mai puţin obligatoriu pentru comportamentul nostru social.

Caracterul exterior al individului al acestor patternuri şi totodată convingător, ne arată că prin intermediul acestor modele de comportament, societatea exercită controlul asupra membrilor săi (Controlul social este constituit din totalitatea comportamentelor motivate, care se opun devierii de la normele sociale, inclusiv de comportamentele socialmente sancţionate).

Studiul schemelor nomotetice oferă posibilitatea:

1) generalizărilor ştiinţifice;

2) descoperirii de legi, corelaţii etc.;

3) predicţiilor în materie de comportament social.

Într-un trecut nu prea îndepărtat, când mai existau voci care să nege posibilitatea constituirii sociologiei ca ştiinţă, se susţineau următoarele teze dogmatice:

1) comportamentul uman este prea schimbător şi instabil în timp pentru ca să se poată face previziuni ştiinţifice exacte asupra lui;

2) comportamentul uman este prea complex şi prea nesesizabil pentru a putea fi cuprins în categorii de către instrumentele imperfecte ale ştiinţei;

3) comportamentul uman, fiind studiat de către alte fiinţe umane, care denaturează faptele observate, nu pot să existe proceduri obiective pentru cunoaşterea adevărului;

4) fiinţele umane, făcând obiectul unor previziuni, ele pot să le infirme, deoarece au capacitatea de a eluda astfel de previziuni.

Dacă afirmaţiile de mai sus ar fi adevărate, desigur că sociologia ar avea un fundament ştiinţific foarte şubred. Atunci, sociologia nu ar fi decât studiul unor situaţii schimbătoare la nesfârşit, al unor fapte unice şi nemăsurabile, în loc să fie investigarea comportamentului uman repetitiv, constant, uniform şi observabil cu metode ştiinţifice.

Ajunşi la acest nivel al precizărilor, putem să dăm o definiţie mai pertinentă.

Sociologia este studiul ştiinţific al comportamentului uman modelat şi socialmente împărtăşit. Comportamentul uman socialmente modelat şi împărtăşit este sinonim cu comportamentul social.

Comportamentul social se realizează concret, el se întâlneşte la oameni reali, dar pentru a-l analiza şi explica ştiinţific trebuie să-l conceptualizăm, adică să creăm concepte care să exprime, prin abstractizare efectuată pe seama faptelor concrete generalizări esenţiale.

Sociologia, fiind o ştiinţă socială, are multe puncte de contact cu celelalte ştiinţe sociale. În ultimă instanţă, toate ştiinţele sociale particulare studiază într-un mod mai cuprinzător sau mai restrâns, o latură sau alta a societăţii, un sistem parţial component al societăţii, într-un cuvânt – societatea.