Sociologie

Explicații teoretice privind relationship based practice

În abordarea centrată pe relația profesională dintre asistent social și benenficiar, accentul este pus pe relația dintre aceștia, privită ca o cale prin care profesionistul poate interveni în situația benenficiarului. Relația profesională pe care asistentul social o construiște reprezintă o sursă de informație și implicare. prin care asistentul social poate afla perspectiva benenficiarului asupra problemei, iar în acest fel ajutorul poate fi oferit. ( Wilson, et al, 2008, pg 7)

Copilăria este perioada în care primele sentimente apar, iar dacă aceste sentimente un sunt conștientizate și înțelese, mai târziu vor avea consecințe asupra comportamentului. Fiecare persoană reacționează în mod diferit la situațiile din viață, iar modul în care persoanele privesc situația, le va influența modul de gândire și atitudinile.. În perioada copilăriei, sentimentele sunt foarte profunde, și pot avea impact emoțional în viața persoanelor, dacă nu sunt înțelese și gestionate. Asistentul social poate forma căi de coomunicare prin care să transmită benenficiarului că problemele lui sunt înțelese, să-i ofere acceptare, iar aceste sentimente ale asisstentului social îi vor schimba percepția benenficiarului cu privire la modul de practică al asistentului social.

Multe persoane se confrontă cu anxietate, depreseie, tristețe, iar asistentul social tebuie să înțeleagă experiențele prin care benenficiarii au trecut, modul în care aceștia își privesc viața pentru a putea efectua o intervenței de durată, care să-i ajute pe beneficiari să facă față emoțiilor și expriențelor negative din viața lor. Dezvoltarea psihologică a indivizilor va avea efect construirea și menținerea unor relații sănătoase cu ceilalți oameni, iar rolul asistentului social este de a crea metode prin care benenficiarii să înțeleagă starea lor emoțională și factorii care influențează modul lor de gândire. (Ruch, 2010, pg 30)

Prin crearea unei relații stabile cu beneficiarul său, asistentul social inspiră încredere, devine persoana pe care un om se poate sprinini atunci când are nevoie. Relația profesională poate fi un reper pentru beneficar, un repere care să-i transmită că poate face față situațiilor stresante din viața lui dacă are parte de un oamenii care să descopere adevăratul său potențial.

Asistentul social, cu cât este mai capabil și mai dornic să ofere ajutor și să producă o schimbare în viața oamenilor, cu atât va fi privit ca un model, iar oamenii se vor baza pe abilitățile lui, pe cunoștințele lui, pe experiența lui. În practica sa, asistentul social trebuie să observe și să identifice toate nevoile p care le au persoanele pe care le asită, nevoile emoționale, nevoile psihologice, sociale, dar și fiziologice. Dacă aceste nevoi nu sunt îndeplinite la momentul potrivti, viața persoanelor este pusă în pericol, iar asistentul social are misisunea de a identifica și de a construi un plan de intervenție și să acționeze ca viața beneficarilor să fie în siguranță. Pentru o bună înțelegere a nevoilor benefiarilor, asistentul social este dator să se implice în acțiunile lor, să observe stilul lor de viață, modul în care aceștia percep nevoile din viața lor. Asistentul social poate crea o relație bună cu beneficairii săi, pentru a-i cunoaște mai bine, pentru ca aceștia să aibe încredere în el, și ambele părți să fie de acord cu obiec tivele, scopul și metode de intervenție. Relația profesională dintre aceștia poate fi privită ca un factor care influențează acțiunile și deciziile beneficiarului. Teoriile în asistență socială îi pot oferi on vizune asistentului social, fiecare teorie putând fi aplicată într-un context de viață diferit, pe comportamente și persoanlități diferite, dar cele mai importante teorii pe care asistentul social le poate utiliza în practica centrată pe relația sa cu beneficiarul pot fi teoriile psihodinamice, teoria sistemică și teoria atașa mentului.

Relația profesională ca aspect determinant în procesul de intervenție

Într-un studiu efectuat de Goleman, s-a descoperit că în procesul de intervenție, calitatea relației este mult mai importantă decât metodele și tehnicile utilizate de profesionist, relația determinând rezultatele și avantajele intervenției. (Egan,1990, apud, Goleman, 1985, pg 58) Relația profesională este privită din perspective beneficiarului ca o relașie de ajutor, iar asistentul social este acea persoană care deține toate abilitățile și calitățile necesare care-l pot ajuta pe beneficiar să formeze și să își îndeplinească obiectivele necesare unei vieți independenter. Ajutorul oferit de asistentul social îl poate motiva pe beneficiar să își îndeplinească responsabilitățile pe care le are, să lupte pentru lucruruile importante din viața lui și să poată avea o viață echilibrată din punct de vedere social, emoțional, financiar și psihologic. Relația profesională este bazată pe respect reciproc, acceptare din partea asistentului social, obiective și scopuri comune. Asistentul social poate reprezenta pentru beneficiar un model comportmamental, o persoană matură și independentă care să inspire valori demne de urmat. În proceul de intervenție, există anumite etape care trebuie parcurse, etape care au o importanță deosebită în procesul de rezolvare a problemelor. Asistentul social trebuie să îl ajuute pe beneficiar să înțeleagă importanța relațiilor din viața lui, grija pe care trebuie să o poarte față de membrii familiei lui, responsabilitățile sociale pe care le are, iar când beneficiarul va înțelege importanța pe care acesta o are în societate, va fi mai dispus să se schimbe, să aplice metodele stabilite împreună cu asistentul social.