Sociologie juridică

În orice societate, eficienta si validitatea legislatiei, concretizata în forta ei

obligatorie, include doua aspecte: primul se refera la gradul de legitimitate

si credibilitate al acesteia, concretizata în acceptarea voluntara sau

fortata a normelor de drept, cel de al doilea include eficienta regulii de drept

si a legislatiei în raport cu obiectivele si functiile urmarite.

Nimeni nu poate contesta faptul ca în perioada de tranzitie de la un regim

politic la altul si în consens cu cerintele imperioase ale crearii unui stat de

drept, în România nu s-au produs transformari si modificari esentiale în

sistemul legislativ si în legislatie. Dar, asa cum subliniaza unii juristi si

sociologi, daca orice epoca revolutionara semnifica ,,întronarea legii" prin

restabilirea principiilor legalitatii, legitimitatii si justitiei sociale, un asemenea

proces îsi are propriile sale limite datorita unor cauze atât intrinseci,

apartinând însasi modului de elaborare si aplicare al dreptului (legislatie), cât

si extrinseci de natura economica, politica, morala si spirituala.

Juristii evidentiaza trei criterii de validitate si eficienta a normelor juridice si a

legislatiei în general :

1) legalitatea, care se refera la coerenta interna si armonia axiologica a

discursului juridic. În raport cu acest criteriu, o norma juridica pentru a avea

generalitate si permanenta, trebuie sa-si gaseasca un loc determinat într-un

ansamblu unitar de reguli care formeaza un sistem definit prin logica interna ;

2) eficacitatea (efectivitatea), care se refera la capacitatea de performanta

practica a normei juridice în raport cu scopurile urmarite, adica la potenta

dreptului de a reprezenta o institutionalizare rationala si controlata a

procesului de schimbare sociala. În raport cu acest criteriu, o lege este

valida daca reuseste sa normalizeze raporturile sociale nu în virtutea unor

reglementari apriorice sau valori abstracte, ci numai pe baza unor valente

rationalizatoare ale vietii practice, ale realizarii unor obiective fundamentale

solicitate imperios de procesul scimbarii ;

3) legitimitatea, care se traduce în câmpul juridic prin exigenta asigurarii

drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului si posibilitatea unei protectii

sociale a indivizilor, ca si prin includerea tuturor cetatenilor, fara nici o

exceptie, la sistemul de drepturi, îndatoriri, obligatii si contributii.

În România, tranzitia spre relatiile si economia de piata nu a fost însa

însotita de o legislatie adecvata, asa cum exista în alte tari, capabila sa

reglementeze modalitatile de realizare a reformei si privatizarii în domeniile

vitale ale economiei, afacerilor, operatiunilor de import-export si

financiar-bancare si sa previna aparitia si profilarea unor forme inedite de

delicte economice si în domeniul afacerilor si chiar de crima organizata.

De aceea, nici unul dintre criteriile amintite anterior privind validitatea si

eficienta legislatiei nu-si regasesc o expresie adecvata în dinamica procesului

legislativ de dupa decembrie 1989, în special în domeniul prevenirii si

combaterii fenomenului de coruptie. Astfel, în ceea ce priveste primul

criteriu referitor la coerenta interna a normelor juridice, o buna parte din

legile elaborate pâna în prezent nu întrunesc conditiile de tehinca legislativa,

neglijând, totodata, schimbarile si tendintele evolutive în diferite domenii

economice si sociale. De aceea, cele mai controversate legi (cum ar fi, de

pilda, legea privatizarii, legea înfiintarii de societati pe actiuni cu capital de

stat sau privat, legea investitiilor etc.) au fost elaborate si promulgate într-un

timp extrem de scurt si, fara a fi pregatite de alte acte normative care sa ofere

premise pentru evitarea erorilor de interpretare, a echivocurilor si a

confuziilor deliberate, a nenumaratelor abuzuri care se fac astazi resimtite în

practica. Din acest motiv, s-a extins sensibil sfera delictelor si crimelor

economice si în domeniul afacerilor, concretizate în acte de escrocherie si

abuz de încredere, concurenta necinstita, evaziune fiscala si falsuri de tot

felul, încalcari bancare si de bursa, infractiuni vamale, crearea de organizatii

si societati fictive, metode de ,,spalare" a banilor etc. Nu au fost abrogate

sau modificate o serie de acte normative consfintind drepturile exagerate ale

statului asupra proprietatii publice, astfel ca, paradoxal, legi fundamentale

pentru o noua configuratie a economiei de piata par sa coexiste cu

reglementari promulgate sub vechiul regim.

În ceea ce priveste cel de al doilea criteriu, cel al efectivitatii legii, nici acesta