Status și Rol Social

Precizari conceptuale

In stiintele sociale conceptul de status se refera la pozitia unei persoane sau a grupului in sistemul relatiilor cu ceilalti din grup sau cu alte grupuri sociale ; statusul defineste identitatea sociala, drepturile si indatoririle persoanelor, reprezentand pozitia pe care un individ o ocupa pe una din dimensiunile sistemului social existent.

Statusul este dublu conditionat : de o relatie ierarhic verticala si totodata de o relatie orizontala (de interactiunile dintre indivizi egali). Statusul ca ansamblu de atributii ii permite individului sa joace un rol social definind in acelasi timp si procesele de atribuire respective.

Dupa Max Weber, statusul poate fi examinat prin raportul dintre alte doua dimensiuni ale stratificarii sociale : economicul si politicul. O politica sociala determinata de dimensiunea economica este definita prin interesul legat de proprietate, prin sansele de a obtine un venit. O pozitie in ordine de status social este in functie de prestigiu si onoare (evaluari legate de norme si valori). Pozitia economica determina adesea statusul ; insa, statusul ca pozitie politica poate fi utilizat si pentru obtinerea unor avantaje economice. Astfel, statusul este caracterizat in functie de o stratificare pluridimensionala a colectivitatii. Ralph Linton atribuie statusului sensul de pozitie sociala, prestigiu, rang si grad de acceptare al unei persoane intr-un grup particular. Statusul in conceptia sa reprezinta aspectul static si structural, fata de rol care exprima aspectul dinamic al aceleiasi persoane.

Sociologul J. Stoetzel considera statusul drept un ansamblu de comportamente pe care o persoana le poate astepta sau pretinde in chip legitim fata de sine din partea altora. Statusul are o latura obiectiva, definita prin elemente exterioare observabile si o latura subiectiva prin care exprima aprecierea asupra pozitiei ocupate.

In psihologia sociala C. Mamali defineste statusul persoanei ca acea pozitie intr-o colectivitate umana care este determinata de totalitatea normelor pe care colectivitatea respectiva le accepta in sens real si le considera proprii pentru pozitia data.

Statusurile persoanelor si, respectiv, ale grupurilor umane pot fi : formale (institutionale) si informale (prin consensul spontan afectiv al grupului) ; impuse total sau numai partial (de sex, varsta, nationalitate etc.) sau dobandite (profesional, marital s.a.) ; status economic, dat de pozitia persoanei sau a grupului in cadrul sistemului economic existent (salariat, patron, comerciant) ; statusul social, care exprima pozitia unei persoane sau grup, caracterizata de un ansamblu de variabile in care intra : profesia, nivelul cultural, venitul, apartenenta etnica, religia etc.

De asemenea, pot fi exprimate relational statutele : biologic, familial, extrafamilial al persoanelor.

Statusurile si rolurile persoanelor si ale grupurilor umane se afla in interdependenta cu atitudinile sociale ale acestora, care implica posibilitati selective de raspuns ale indivizilor potrivit conceptiei lor despre o categorie de situatii date. Atitudinile sociale exista prin raportare la ceva – fapte, situatii sociale, persoane, prieteni, adversari etc. Acest tip de relatie comporta un aspect individual-psihologic si un aspect social, in care intervin influentele exterioare. Atitudinea nu este nativa, data prin mostenire, ci se construieste plecand de la perceptia situatiilor in cauza. Aceasta poate fi o perceptie directa sau o reprezentare mentala. Dupa W. I. Thomas si F. Znaniecki, atitudinile sociale sunt manifestari ale vietii constiente ; ele pot fi simple sau complexe, generale sau particulare, manifestari ce pot descrie apoi idei, sentimente si tot ce intereseaza viata sociala. Atitudinea indica o stare in care individul e decis sa raspunda provocarii intr-o maniera sigura (atitudinea agresiva de exemplu, la un stimul stresant).

G. Allport defineste atitudinea ca pe o stare mentala si neuro-psihica, constituita prin experienta si care exercita o influenta dinamica asupra individului, pregatindu-l sa reactioneze fata de anumite situatii intr-o maniera particulara a sa.

Atitudinile se construiesc prin experienta, sunt evolutive, susceptibile de schimbare, dar prezinta si posibilitati de stabilitate, ancorate in prejudecati sau stereotipuri mintale.

Atitudinea este supusa schimbarii ; dar schimbarea atitudinii se produce in functie de cel care comunica cu detinatorul atitudinii, de modul de comunicare, de receptorii si de situatiile in care se cere schimbarea.

Statusul si rolul apar ca expresii ale atitudinilor si in parte sunt determinate chiar de atitudini. Statusul creaza un cadru, o sustinere pentru individ, si respectiv, pentru grupuri sociale. Atitudinile sunt influentate, la randul lor, de prjudecati, care au o inraurire si asupra statusului.

Reprezentarea mintala asupra minoritatilor nationale in constiinta indivizilor nu apare automat, in virtutea a ceea ce sunt ele si a modului lor de comportare. Exista un set de prejudecati cognitive, afective si comportamentale despre aceste colectivitati. Prejudecata este un mod de a defini un grup prin atributii transsituationale, interne grupului si care preced de multe ori interactiunea si experienta reala cu membrii respectivului grup.

In general, o minoritate este vazuta ca fiind mai putin buna, mai putin agreabila decat majoritatea ; fata de ea se adopta o mai mare distanta sociala ; exista o mai intensa activitate critica fata de minoritati comparativ cu populatiile majoritare.