Stereotip, discriminare, relații intergrupurale - prezentări conceptuale

I. NOTIUNEA DE STEREOTIP, PREJUDECATA, DISCRIMINARE

Notiunea de stereotip le evoca pe cele de prejudecata si de discriminare. Ea conduce la ideea de generalizare si de eroare de judecata implicand consecintele nedorite pe plan comportamental. Termenul de ”stereotip”, din punct de vedere etimologic, este compus din doua cuvinte grecesti : stereos (rigid) si typos (urma). Walter Lippman defineste stereotipurile ca fiind imagini ce se gasesc in mintea noastra constituind ”harti pentru a ne ghida in lume”.

Adrian Neculau realizeaza urmatoarele diferentieri in ”Manual de psihologie sociala” in ceea ce priveste stereotipul, prejudecata si discriminarea:

- Stereotipul – se refera la dimensiunea cognitiva sau raportarea preponderent congnitiva la un grup sau reprezentanti ai acestuia.

- Prejudecata – presupune dimensiunea afectiva sau raportarea preponderent afectiva.

- Discriminarea – implica componenta comportamentala sau consecintele comportamentale determinate de stereotipuri si prejudecati.

a) Stereotipurile reprezinta un ansamblu de convingeri impartasite vizavi de caracteristicile personale, de trasaturile de personalitate dar si de comportament specifice unui grup de persoane .

Conceptul cel mai vehiculat in psihologia sociala cognitiva este cel de ”schema”. Se disting mai multe categorii de scheme cognitive printre care se regasesc si schemele de grup. Astfel stereotipurile si prejudecatile sunt elemente ale unei scheme de grup: stereotipul reprezinta continutul declarativ al unei scheme de grup in timp ce prejudecata este engrama afectiva care se presupune ca este atasata de stereotip si care se activeaza impreuna cu continutul cognitiv al acestuia. Stereotipurile reprezintă seturi de trăsături atribuite membrilor unui grup social. Însă, acestea nu reprezintă dosar o colecţie de trăsături considerate ca fiind caracteristice pentru membrii grupului, ci cuprinde şi o explicaţie care leagă acele atribute, o schemă care permite înţelegerea reunirii acestora într-o structură cognitivă comună (Yzerbyt, Rocher, Schadron, 1997). Stereotipurile pot fi pozitive, atunci când reunesc în structura lor trăsături valorizate pozitiv la nivel social, sau negative, dacă reunesc anumite caracteristici valorizate negativ. În general, indivizii dezvoltă mai puternic stereotipuri negative referitoare la alte grupuri decât la cele din care el face parte.

O caracteristică importantă a stereotipurilor o reprezintă marea stabilitate în timp, fiind destul de rezistente la schimbare, chiar şi atunci când realitatea furnizează dovezi contrare conţinutului lor. Cu toate acestea, stereotipurile nu constituie nişte scheme rigide care sunt activate indiferent de situaţia în care se află individul. Ellemers şi van Knippenberg (1997) arată că trăsăturile pe care le conţine stereotipul sunt activate în mod diferit, în funcţie de contextul social în care se află persoana. Într-o anumită situaţie sunt utilizate doar acele elemente ale stereotipului care se potrivesc cel mai bine situaţiei specifice şi pe care individul le selectează în mod adaptativ.

Stereotipurile sunt colective din punct de vedere al originii , deşi sunt împărtăşite de fiecare individ în parte. Ele tind să devină „credinţe împărtăşite normativ, consistente cu valorile şi ideologiile grupului de care aparţine persoana” (pag.273).

Stereotipurile tind să se dezvolte mai rapid atunci când ţinta este mai larg răspândită în societate (Stangor, 1995) sau este mai vizibilă la nivel social. Astfel, se vor dezvolta şi răspândi mai mult stereotipurile referitoare la grupurile mai numeroase de persoane, cum ar fi minorităţi etnice sau rasiale, şomerii, care cuprind un număr suficient de mare membrii sau la persoanele fără locuinţă, care sunt vizibile social.

Tajfel (1981) identifică două tipuri de funcţii pe care le îndeplinesc stereotipurile – funcţii individuale şi colective. La nivel individual stereotipurile ajută la procesarea informaţiei sociale, mai ales în condiţii de ambiguitate sau de stres. În aceste cazuri ele reprezintă „scurtături” care favorizează procesarea rapidă a informaţiilor noi. Un domeniu în care stereotipurile sunt utilizate pentru simplificarea sarcinii îl reprezintă selecţia persoanelor pentru furnizarea de servicii sociale. În acest caz funcţionarii apelează la stereotipurile existente în societate pentru simplificarea muncii – realizarea selecţiei clienţilor (Lipsky, 1980). Grupurile asupra cărora există au o imagine stereotipă negativă în societate vor fi mai vulnerabile, deci, faţă de discriminare în ceea ce accesul la aceste servicii. Funcţia colectivă a stereotipurilor este legată de nevoia grupului de a găsi o justificare pentru relaţiile dintre grupuri în societate şi pentru locul pe care îl ocupă propriul grup în structura socială. Stereotipurile vor descrie propriul grup în termeni pozitivi, în timp ce va exista tendinţa ca celelalte grupuri să fie descrise în termeni negativi.

b) Prejudecata – acest fenomen implica respingerea ”celuilalt”, considerat ca membru al unui grup fata de care se manifesta sentimente negative. Allport a definit prejudecata ca pe o atitudine negativa sau o predispozitie de a adopta un comportament fata de un grup sau fata de membrii acestui grup, bazata pe o generalizare eronata si rigida. Prejudecatile pot aparea fata de membrii oricarei categorii sociale diferita de cea proprie in legatura cu care exista sentimente defavorabile. Prejudecatile sunt clasificate deseori in functie de categoria sociala care face obiectul generalizarii. De exemplu sexismul este prejudecata in privinta femeilor sau barbatilor, antisemitismul etse prejudecata fata de evrei, rasismul este prejudecata fata de indivizii unei alte ”rase”.

c) Discriminarea apare in domeniul actelor. Reprezinta un comportament negativ fata de indivizii membrii ai unui out-group despre care avem prejudecati. Desi discriminarea deriva din prejudecati relatia lor ramane complexa si nu este automata. Comportamentul nostru depinde atat de convingerile noastre personale cat si de circumstante exterioare care ne pot scapa de sub control.Discriminiarea se manifesta intr-un mod deosebit de subtil si daunator mai ale sin domeniul locurilor de munca si al avansarilor din cadrul structurilor.

- Intenţionalitate, dezavantajare şi grad de mediere în discriminare

Definiţie de referinţă – „discriminarea rasială” în Convenţia internaţională privind eliminarea

tuturor formelor de discriminare rasială”, Rezoluţia ONU 2106-1965. Definiţie preluată şi în

OG 137/2000: „În prezenta Convenţie, expresia <discriminare rasială> are în vedere orice

deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă întemeiată pe rasă, culoare, ascendenţă

sau origine naţională sau etnică, care are ca scop sau efect de a distruge sau compromite

recunoaşterea, folosinţa sau exercitarea, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi

a libertăţilor fundamentale în domeniile: politic, economic, social şi cultural sau în

oricare alt domeniu al vieţii publice.”

Discriminarea este definită frecvent în termeni de comportament sau acţiune prin

opoziţie cu prejudecata sau stereotipul care constituie baze atitudinale ale discriminarii. Definiţia ONU este una de tip funcţional: deosebirile, restricţiile, excluderile sau preferinţele

legate de caracteristici ale persoanei ca membru al unui grup sunt de tip discriminatoriu dacă au ca scop sau efect diminuarea drepturilor si libertăţilor acesteia.