Stilul de Viață al Rromilor

1. Rromii - grup etnic minoritar

În lucrarea de faţă voi încerca o abordare a unui grup etnic minoritar, cel al rromilor care sunt parte a unei structuri sociale dominante care ii aseaza intr-o anumita pozitie pe scara sociala, pozitie care ii ajuta sa se identifice in termenii etnicitatii, culturii, interactiunii cu grupul majoritar, stilului de viaţă specific . Orice grup minoritar care interactioneaza cu un grup majoritar, dominant se deosebeste de acestia mai intai prin calitatea de a fi identificabil, tratamentul diferential si priorativ, si prin cunostinta de sine a grupului minoritar. In al doilea rand prin identitatea lor etnica data de numele colectiv, de origine, de statul, istoria si cultura proprie, de un teritoriu specific, de sentimentul solidaritatii.

Voi incepe abordarea a studiului prin definirea grupurilor minoritare ca fiind minoritatile sociale care desemneaza un statut grupal, un grup de oameni care interactioneaza cu alte grupuri similare si cu un grup majoritar in termenii apartenentei lor la un singur grup. Sunt rezultatul constiintei negative aplicanduli-se tratamentul discriminatoriu ca si conditie necesara. Sunt grupuri sociale care nu-si pot promova interesele legitime, sunt subordonate in privinta distribuirii puterii sociale, avand acces inegal la o serie de recompense sociale precum: banii , prestigiul , puterea politica etc, sunt supuse unui tratament inegal, cum ar fi cel legat de sex, etnie, varsta.

Analiza sociologica a minoritatilor sociale nu se refera in primul rand la trasaturile intrerseci distinctive ale acestora (particularitati sematice , trasaturi etnice , credinte religioase), ci identifica grupurile sociale in termenii pozitiei lor in structura sociala, structura care este creata de distributia inegala a puterii, banilor, prestigiului. Procesul de stratificare a minoritatilor sociale in relatie cu majoritatea sociala dominanta implica atat procese de formare si reproducere a inegalitatilor si distantelor sociale (izelare, segregase sociala , discriminare , marginalizare), cat si mentinerea acestora ca expresie a continuarii stratificarii sociale cu pluralismul cultural. In sociologie , grupurile minoritare sunt acele subgrupuri care sufera dezavantaje datorita prejudecatii si discriminarii, conceptul de minoritate referindu-se in special la grupurile rasiale, religioase, nationale sau etnice.

Grup etnic este un grup cu “tradiţii culturale comune care are sentimentul identităţii ca subgrup în cadrul societăţii înglobante” . Membrii unui grup etnic diferă de ceilalţi membri ai societăţii prin anumite trăsături culturale specifice: limbă, religie, obiceiuri, îmbrăcăminte, comportamente. Esenţial însă este „sentimentul identităţii şi autoperceperea lor ca fiind diferiţi de alţi membri ai societăţii” .

Oricât de variate şi de complexe ar fi accepţiunile termenului „etnie”, este utilă,

totuşi, o încercare de sistematizare a acestora. Astfel, o primă categorie de cercetători văd în etnie, pe urmele lui Max Weber , grupuri umane unite prin credinţa într-o ascendenţă comună, datorită asemănărilor de ordin fizic, a obiceiurilor, a culturii comune şi a psihologiei specifice. Ea are ca urmare favorizarea coeziunii unui grup, în special îndomeniul politic.

O altă categorie de cercetători au explicat etnia ca rezultat al unui mod de viaţă,

bazat pe o limbă, o psihologie şi o cultură proprii, cumulat cu determinarea spaţială, ce

creează, inevitabil, solidarităţi. Astfel, potrivit lui Richard Molard, etnia este o

comunitate de limbă, de obiceiuri, de credinţe, de valori, suprapusă peste criteriul spaţial

(spaţiu teritorial delimitat).

Anthony G. si Rosalind J. Dworkin prezentă patru caracteristici generale, definitorii pentru minoritate: calitatea de a fi identificabil, puterea diferentiala, tratamentul diferential si peiorativ si constiinta de sine a grupului.

Identificabilitatea sau calitatea de a fi identificabil presupune faptul ca grupurile trebuie sa fie usor de identificat pentru a asigura recunoasterea membrilor in cadrul in-group-ului ca si recunoasterea lor de catre membrii out-group-urilor, pentru a fi tratati corespunzator. Trasaturile fizice sau culturale care stau la baza statusului minoritar sunt definite si interpretate social, sunt variabile si nu fixe sau autoevidente neaparat.

Puterea diferentiala implica utilizarea relativ mai mare a resurselor de catre un grup comparativ cu altul. Nu este vorba doar de un grup mai puternic aflat in fata unui grup lipsit de putere, ci si de o putere relativ mai mare a unui grup comparativ cu altul. Daca majoritatea aflata la putere controleaza resursele, ea controleaza, de asemenea, si sansele de realizare ale minoritarilor: accesul la slujbe, educatie sau servicii de sanatate. Atunci cind numarul membrilor grupului minoritar creste, spores te si puterea lor, resursele mobilizate de majoritate pentru mentinerea status-quo-ului trebuind sa fie, de asemenea, mai mari.

Tratamentul diferential si peiorativ este ceea ce membrii grupului minoritar traiesc ca o consecinta a statutului lor. Acesta, tratamentul diferential, afecteaza cel mai direct sansele si stilul de viata al minoritarilor, devenind esenta protestelor si miscarilor grupurilor minoritare. Datorita resurselor limitate dar si a perceptiei scopurilor mutuale exclusive, grupul majoritar tinde sa sporeasca supunerea minoritatii prin variate strategii precum: evitare, discriminare, atac fizic etc. Discriminarea presupune tratarea inegala a minoritatii in raport cu unele trasaturi cum ar fi apartenenta etnica, religioasa, pozitie sociala.Termenul se refera la comportamentul unei majoritati fata de o minoritate dominanta si implica prejudiciul adus unei persoane sau unui grup. Cateva moduri de raportare a majoritatii in raport cu grupul minoritar: evitarea contactului, a comunicarii cu astfel de grupuri;segregarea-negarea accesului in anumite locuri, a participarii la anumite cluburi, a membralitatii intr-o organizatie etc, cu alte cuvinte, interzicerea contactului intre grupuri cu obiceiuri sau legi diferite; violenta este o alta forma de discriminare dusa la extrema, manifestandu-se prin agresivitate fizica.

Constiinta de sine a grupului minoritar se formeaza treptat, pe masura ce un numar tot mai mare de membri ai grupului percep similaritatile pozitiei lor, ale desti nului comun. Ea se refera la perceptia scopurilor comune care pot fi realizate doar prin cooperarea membrilor in-group-ului, mai mult decit prin competitie, si la reali zarea faptului ca tratamentul discriminatoriu nu apare din niste calitati intrinseci ale minoritarilor, ci din evaluarile si actiunile majoritatii. Trebuie precizat faptul ca relatiile dintre caracteristicile minoritatii prezinta un caracter procesual, putind exista schimbari cantitative si calitative ale fiecarei trasaturi posedate in diferite momente ale istoriei sale.