Stresul la Locul de Munca

Cea mai importantã resursã a unei întreprinderi este resursã umanã, iar “managerul are datoria de a apela la ştiinţe şi tehnici moderne, ca psihologia personalului, psihologia sociala, psihosociologia economica, sociologia industriala, ergonomia şi altele”, (Ion Petrescu). Una dintre problemele care apar foarte des la locul de muncã este stresul. Ca sã-l putem preveni şi gestiona, trebuie sã-l înţelegem.

Comisia Europeana defineşte stresul la locul de munca astfel: „reacţia emoţionala si psiho-fiziologica la aspectele aversive si dăunătoare ale muncii, mediului de lucru si

organizării muncii. Este o stare caracterizata printr-un nivel ridicat de excitare si suferinţa si adesea prin sentimentul neputinţei de a gestiona situaţia”. Agitaţia provocata de neplăceri la locul de munca provoacă stres si apoi boala.

stresul este definit ca “o stare perceputã ca negativa de un grup de angajaţi, acompaniatã de disconfort sau disfunctionalitati la nivel fizic, psihic si/sau social şi care este consecinţa faptului cã angajaţii nu sunt in măsura sã răspundă exigentelor şi asteptãrilor care le sunt impuse de situaţia lor la locul de muncã”. Clasic, stresul a fost boala managerilor. Este fals, deoarece toata lumea poate fi stresata din cauza muncii sale, mai ales muncitorii care efectuează o muncã de rutina sau care nu au nici un fel de cuvânt de spus in ceea ce priveşte munca lor.

Deoarece, în majoritatea cazurilor, stresul este consecinţa unei proaste organizări a muncii, el nu este o problema individuala. Sã vedem, deci, care sunt cauzele adevărate ale stresului şi ce putem face efectiv împreuna pentru ca acesta sã nu mai facă pagube omeneşti şi materiale. Dat fiind faptul ca doar 37,3% dintre persoanele stresate recunosc acest lucru la serviciu, este de datoria noastră sã sesizam situaţia de

stres la locul de muncã şi sã o corectam.

Surse efective de stres la serviciu

1. evenimentele recente de la serviciu

2. schimbări majore ale instrucţiunilor şi procedurilor

3. lucrul peste orele de program

4. reorganizări majore

5. prea mult de lucru intr-un timp prea scurt.

Aceasta duce la lucru in plus: cine se grabeste, greseste şi trebuie sã refacă.

6. critica angajatului când greseste şi lipsã recompensei pentru când lucrează bine. Nimeni nu e perfect şi oamenii devin frustraţi când sunt mereu criticaţi.

7. conflicte intre angajaţii care lucrează la proiecte comune. Trebuie sã fie cooperare, nu competiţie.

8. standarde lipsã sau confuze (lipsã fisei postului, roluri ambigue sau conflict de roluri, lipsã unui birou de Management al Resurselor Umane, lipsã de comunicare.

Stresul reprezintă un exemplu clasic de răspuns disfunctional dintre individ şi mediu. Stresul la locul de muncã poate fi privit ca un rezultat al acţiunii de a încerca sã băgam un par rotund intr-o gaura pătrata. Parul (persoana) nu se potriveşte cu gaura (mediul), care îl presează.

In momentul in care ne deranjează ceva sau ne enervam, are loc o dubla reacţie:

1. o reacţie de apărare, care accelerează vigilenta şi debitul cardiac, in urma unei

creşteri a secreţiei de adrenalina;

2. o reacţie la vigilenta, care reduce ritmul şi debitul cardiac.

Stresul la locul de munca- o problema globala

Este evident ca stresul la locul de muncã este, înainte de toate o problema legata de organizarea muncii. Mai multe studii prezintă situaţia alarmanta şi amploarea stresului in Europa şi SUA.

Principalele cauze ale absenteismului datorat stresului la locul de muncã sunt:

1. probleme ale aparatului locomotor (mai ales dureri de spate) – 27,58%

2. accidente – 16,95%

3. boli infecţioase -11,56%

4. boli psihice1% (procentul acestora din urma creste îngrijorător; peste 20 de ani, bolile de nervi vor trece de pe locul 4 pe locul 2).

Un alt aspect interesant este ca muncitorii necalificati sunt supuşi unui risc crescut de stres, in comparaţie cu muncitorii bine calificaţi. Concluzia: INSTRUIRE!

O mare parte a stresului poate fi evitata şi motive economice, politice şi etice pledează in favoarea unei abordări sistematice in ceea ce priveşte prevenţia şi lupta împotriva stresului.

Stresul legat de activitatea profesională apare atunci când solicitarile mediului

de muncă depăşesc capacitatea angajaţilor de a le face faţă sau de a le menţine sub control.

Stresul nu este o boală în sine, dar dacă este intens şi de durată, poate să conducă la apariţia unor probleme de sănătate mentală şi fizică. Starea de presiune, poate să îmbunătăţească performanţele şi să aducă o anumita satisfacţie în muncă, prin atingerea obiectivelor urmărite. Dar atunci când solicitările şi presiunile depăşesc anumite limite, ele conduc la stres. Şi această situaţie nu este favorabilă nici pentru angajaţi, nici pentru întreprindere.