Studiu de autor - Dimitrie Gusti

Dimitrie Gusti

Dimitrie Gusti s-a nascut pe data de 13 februarie 1880 in Iaşi si s-a stins din viata pe 30 octombrie 1955 in Bucureşti. El a fost filozof, profesor, sociolog şi estetician; fondator al Şcolii de sociologie de la Bucureşti; preşedinte al Academiei Române (2 iunie 1944-8 iunie 1946).

Despre viata sa:

Işi face studiile universitare la Leipzig (1900-1904) şi Berlin (1904-1909), unde urmează filozofia, respectiv, dreptul. Se documentează, în mod liber, în domeniile economiei, istoriei, antropogeografiei, criminologiei. Doctor în filozofie (1904), avându-l coordonator pe W. Wundt, cel care îl iniţiază în preocupările de psihologie a popoarelor. După terminarea studiilor in Germania lucrează un timp la Paris, cu sociologul Emil Durkheim, care ii devine mentor.

Revenit în ţară, este profesor (1910-1920) la Catedra de Istorie filozofiei antice şi Morală a Facultăţii de Litere a Universităţii din Iaşi, apoi la Catedra de Sociologie, etică şi politică de la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti. Ca profesor, pune accent pe însusirea şi aplicarea metodelor de cercetare de către studenţi, fără de care considera că pregătirea teoretică nu şi-ar fi avut rostul. Fondează şi conduce Asociaţia pentru Ştiinţa şi Reforma Socială (1919-1921), Institutul Social Român (1921-1939; 1944-1948), Institutul de Ştiinţe Sociale al României (1939-1944), Consiliul Naţional de Cercetări Ştiinţifice (1947-1948). Are o contribuţie importantă la înfiinţarea Muzeului Satului din Bucureşti (1936), pentru care a depus o muncă stăruitoare. Infiinţează şi conduce revistele "Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială" (1919-1943) şi „Sociologie românească" (1936-1944).

Este fondatorul Şcolii sociologice (monografice) de la Bucureşti.

D. Gusti rezumă sistemul său sociologic la câteva enunţuri:

*Societatea se compune din unităţi sociale, adică din grupări de oameni legaţi între ei printr-o organizare activă şi o interdependenţă sufletească;

*Esenţa societăţii este voinţa socială;

*Voinţa socială depune ca manifestări de viaţă: o activitate economică şi una spirituală, reglementate de o a activitate juridică şi de o activitate politică;

*Voinţa socială este condiţionată în manifestările ei de o serie de factori sau cadre care pot fi reduse la patru categorii fundamentale: cosmic, biologic, psihic şi istoric;

*Schimbările suferite de societate în decursul timpului, prin activităţile ei şi sub înrâurirea factorilor condiţionanţi, se numesc procese sociale;

*Începuturile de dezvoltare pe care le putem surprinde în realitatea prezentă şi, deci, le putem prevedea cu o oarecare precizie, se numesc tendinţe sociale.