Studiul Comunităților Umane

1. Definirea conceptului de comunitate

Istoricul conceptului şi ideii de comunitate

Deşi este un concept de largă extensiune în sociologie şi cu multiple semnificaţii, ideii de comunitate nu i-a fost acordată aceeaşi atenţie de-a lungul timpului. Conceptul de comunitate îşi are originea în Romantismul german. Însă creşterea interesului pentru acest concept a fost determinată de ideile vehiculate în timpul Revoluţiei Franceze şi Industriale. Transformările sociale din acea perioadă, care au dus la destrămarea multor comunităţi, au determinat o mai mare atenţie şi preocupare pentru acest domeniu. Ulterior, odată cu transformările produse de Revoluţia Industrială, ideea de comunitate începe să câştige teren şi în gândirea politică, în cea religioasă şi filosofică şi tot mai mult şi în gândirea sociologică.

Definitii:

-Denitie DEX : “Faptul de a fi comun mai multor lucruri sau fiinţe; posesiune în comun. 2. Grup de oameni cu interese, credinţe sau norme de viaţă comune; totalitatea locuitorilor unei localităţi, ai unei ţări etc.” (www.dex-online-ro.ro)

- Dctionar de sociologie (Zamfir si Vlasceanu:“Entitate social-umană, ai cărei membri sînt legaţi împreună prin locuirea aceluiaşi teritoriu şi prin relaţii sociale constante şi tradiţionale (=consolidate în timp). Ocupând aceeaşi nişă ecologică, membrii unei comunităţii folosesc în devălmăşie resursele naturale ale mediului (păduri, ape etc.). Comunitatea se caracterizează prin relativă autarhie. Ea conţine, la scară redusă, toate activităţile proprii unui sistem social (economie, drept, morală, religie etc.). Sociologul german Ferdinand Tonnies a făcut, totuşi, distincţie între comunitate (Gemeinschaff) şi societate (Gesellschaft). Comunitatea (familia, satul), prin autenticitatea ei, ar fi ca un organism viu, bine integrat, întemeiat pe datini şi pe trăiri comune, în vreme ce societatea (oraşul, statul) - ulterioară faţă de comunitate în privinţa evoluţiei - ar fi un agregat complex dar artificial, întemeiat pe convenţie, opinie publică, legislaţie. În expresie durkheimiană, comunitatea persistă prin „solidaritate organică", iar societatea prin „solidaritate mecanică". “(http://www.dictsociologie.netfirms.com/Termeni.htm)

Conceptul de comunitate este unul dintre cele mai prolifice concepte ale sociologiei. Numeroase analize au fost realizate de-a lungul timpului de către gânditori aparţinând unor şcoli diferite, analize care depăşesc graniţele sociologiei – pentru că ideea s-a bucurat de mult succes şi în filosofie sau istorie. Conceptul a fost abordat atât teoretic cât şi empiric.

În ciuda varietăţii şi numărului mare de studii despre comunitate, sociologii întâmpină încă dificultăţi în definirea acesteia. Aceasta şi pentru că sunt considerate ca fiind comunităţi multe fenomene sociale: oraşul, satul, diverse instituţii ca penitenciarele, mănăstirile, grupurile minoritare, organizaţiile religioase, sindicatele, sunt doar câteva dintre ele.

2. Dimensiuni ale comunităţii

Unul din elementele care au fost considerate ca fiind baza comunităţii

este teritoriul (rezidenţa comună a membrilor comunităţii, sapţiul locul).

Aceasta abordare are la bază premiza că proximitatea fizică (a trăi în acelaşi spaţiu) determină şi apropierea afectivă şi comuniunea de valori a oamenilor. Prin dimensiunea spaţială se înţelege o arie comună a existenţei: sat, ora;, district, ţară sau chair o arie mai cuprinzătoare.

Tendinţa definirii comunităţii prin spaţiu este îndreptăţită printre altele de faptul că aceasta ar fi cea mai potrivită condiţie pentru formarea şi susţinerea vieţii de tip comunitar.(Pitulac, T., 2009, p. 51)

O altă abordare pleacă de la premiza că sentimentele de comuniune, de apropiere între oameni, conştiinţa valorilor pot să apară şi între persoane care nu împart acelaşi spaţiu şi deci nu se află în proximitate fizică. Interesele şi identitatea comună pot să se dezvolte şi în lipsa unui spaţiu utilizat în comun. Astfel, se poate vorbi despre persoane care împărtăşesc aceeaşi credinţă religioasă (comunităţi religioase), care au aceeaşi ocupaţie (comunităţi ocupaţionale, de exemplu comunitatea medicilor, breslele în trecut), sau care au în comun o idee, pasiune, preocupare (comunităţile virtuale).

Toate aceste comunităţi sunt alcătuite din persoane care sunt dispersate în spaţiul fizic, dar care, în ciuda acestui fapt, au interese şi preocupări comune.

3. Forme pseudo-comunitare de asociere

Unii autori consideră că familia nu poate fi un exemplu tipic de comunitatea, deoarece tipurile de relaţii ce se stabilesc în cadrul familiilor, existenţa unor sentimente aparte între membrii acesteia o fac să nu poată exercita o formă de control social specific comunităţilor propiru-zise. (Pitulac, T., 2009, pp. 83-113)

O formelă pseudo-comunitară de asociere poate fi constituită relaţiile ce se stabilesc în cadrul grupurilor formate la locurile de muncă. Există tendinţa de-a considera că dacă există specialişti într-un domeniu sau muncitori specializaţi în diverse activităţi, pot fi denumiţi “comunitate”, lucru geşit de altfel