Tehnici de Redactare

1.Evolutia sistemelor de calcul

1.1 De la abac la calculator electronic

Abace si socotitoare

Acum 4.000 de ani a aparut abacul, primul dispozitiv de calcul, un cadru cu 9 bare pe care culisau 7 bile. Abacul a fost dispozitivul de calcul cu viata cea mai lunga, el fiind folosit înca în China si Rusia la magazinele de la tara.

Adoptarea sistemului de numeratie pozitional în locul sistemului de numeratie nepozitional roman a permis utilizarea în calcule a tabelelor de adunare si a tabelelor de înmultire, care au usurat calculele aritmetice.

Masinile de calculat mecanice

In 1617, la Edinburg, John Neper a creat logaritmii. Ulterior matematicianul englez William Oughtred în 1633 a construit o rigla de calcul pentru efectuarea înmultirilor si împartirilor, care apoi a fost perfectionata de englezul Partridgi în 1662, care a adus-o practic la

forma ei actuala.

Prima masina veritabila de calcul a fost inventata de matematicianul Blaise Pascal în anul 1642. Pentru realizarea calculelor de adunare si scadere era folosit un sistem de roti dintate, deci principiul de functionare era mecanic. Acest principiu de realizare a masinii de calcul a fost generalizat în întreaga lume si folosit pâna de curând.

In 1671, Leibnitz, utilizând tot piesele mecanice si rotile dintate, a construit o masina care putea sa efectueze si operatii de înmultire iar în 1820 De Colma a realizat prima masina cu patru operatii.

In 1801, Joseph Jacquard a dezvoltat primul razboi de tesut capabil sa repete un model în mod automat. Pasii care trebuiau urmati în procesul de tesut erau determinati de modelul perforatiilor executate pe cartele de hârtie.

Matematicianul englez Charles Babbage, a enuntat o serie de idei moderne pentru organizarea unui calculator si a introdus în masina sa analitica si un bloc de memorare care consta din perforatii în cartela si care pastra datele care urmau sa fie prelucrate si respectiv datele de calcul intermediare.

In America, în 1879 James Ritty a inventat prima masina de marcat care calcula, înregistra si controla vânzarile, aceasta s-a perfectionat ulterior si a fost folosita în multe magazine.

In 1890, Herman Hollerith a folosit ideea reprezentarii informatiilor sub forma perforatiilor în cartele de hârtie si a realizat un mare calculator utilizat pentru înregistrarea si prelucrarea datelor din recensamântul din SUA, care a durat astfel doar 3 ani. Masinile cu cartele perforate ale firmei Hollerith s-au perfectionat si productia lor a crescut vertiginos, astfel ca în 1924 dupa mai multe fuziuni a fost creata International Business Machines Corporation- IBM- fiind si astazi cea mai mare companie de calculatoare din lume careia i se datoreaza deschiderea pietei de computere personale (PC - IBM compatibile).

Aceste masini erau caracterizate prin urmatoarele:

- Viteza de lucru era limitata, fiecare operatie mai complicata durând câteva secunde.

- Uzura masinilor era destul de ridicata.

- Antrenarea lor se facea cu motoare mecanice, de obicei prin curele de transmiterea puterii.

- Pentru fiecare operatie trebuia data o comanda manuala.

- Introducerea datelor se facea manual, prin intermediul unui sistem de clape.

- Masinile lucrau independent una de alta, fara sa poata fi interconectate

- Prin folosirea cartelelor, se puteau folosi rezultatele date de o masina ca date de intrare pentru alta masina.

Masinile electromecanice de calculat

Masinile electromecanice si-au facut aparitia în 1920, o data cu aparitia electricitatii, forta motrice motoare a fost înlocuita cu forta motrice electrica. Acestea au folosit mult mai usor cartela perforata, usor de citit si perforat de catre dispozitivele electromagnetice, astfel încât rezultatele obtinute de o masina puteau fi folosite ca date de intrare pentru alta masina.

Astfel în perioada 1920..1930 au fost perfectionate masinile cu cartele perforate, ele prelucrând si informatii alfanumerice care cuprindeau statele de plata, fisele de magazie, etc.

In anul 1928 Taushek a descoperit principiul tamburului magnetic pentru înregistrarea informatiilor, principiu folosit si azi la calculatoarele PC, pentru memoria externa cu dischete.

Profesorul Howard Aiken de la Universitatea Havard împreuna cu specialistii firmei IBM Corporation, a construit în 1940 prima masina electromecanica complexa de calculat, numita Mark 1. Aceasta masina folosea relee electromagnetice controlate electronic si folosea sistemul de introducerea, stocarea si prezentarea rezultatelor pe cartele perforate.

Primele masini de calculat electronice

Intre anii 1937 &1941 John Atanasov si asistentul sau Clifford Berry aplica tehnologia lampilor cu vid pentru a construi calculatoare digital integral electronice.

La cererea si cu subventia armatei în SUA a aparut primul calculator electronic, ENIAC (Electronic Numeric Integrator and Computer). El a fost realizat la Universitatea din Pennsylvania sub conducerea savantilor Mauchly si Eckert, în perioada 1942&1945 si a fost inaugurat la 16 februarie 1946, fiind în functiune pâna în anul 1955. Acest calculator a cântarit 30 tone, avea cca. 45 m lungime si era construit din 50.000 de comutatoare si 18.000 de tuburi electronice.

Putea sa execute 5.000 de adunari sau scaderi cu 10 cifre pe secunda, depasind de 1.000 de ori rapiditatea celor mai performante masini de calcul electromecanice. Din cauza tuburilor care se ardeau destul de des, comenzile erau realizate de doua ori, cu întreruperi în care se introduceau date de test pentru depistarea tuburilor arse.

In 1944 matematicianul John von Neumann a lansat ideea programului înregistrat, pentru care o masina de calcul trebuie sa fie dotata cu un dispozitiv de memorare a datelor si comenzilor si care trebuie sa lucreze cu o viteza mare si trebuie sa permita înregistrarea simpla si rapida a informatiilor. Astfel au aparut notiunile de algoritm de rezolvare a unei probleme si programul de prelucrare a algoritmului, a secventelor de comenzi si memorare date.

John von Neuman a recomandat constructorilor de calculatoare 3 principii care sa fie utilizate la realizarea unor calculatoare complexe si rapide:

- Programele si datele trebuie sa fie codificate sub forma binara;

- Programele si datele trebuie pastrate în memoria calculatorului;

- Trebuie sa existe o unitate centrala de prelucrare care trebuie sa poata extrage, decodifica si executa instructiunile programului.

Pornind de la teoria lui Neumann a fost construit EDVAC

(Electronic Discrete Variabile Computer).

La începutul anilor 1950 a fost livrat primul calculator comercial UNIVAC. Asa a început prima generatie de calculatoare electronice