Tipuri de dispute ce pot sau nu pot fi mediate

Conflictul este un fenomen omniprezent al vieții noastre. Ne întâlnim cu el zi de zi, în diversele noastre interacțiuni cu mediul care ne înconjoară. Este greu de presupus ca cineva să nu fi fost implicat într-un conflict de o anumită intensitate.

Conflictul nu a fost și nu este un aspect izolat al societății umane caracterizând evoluția societății umane de la origini și până în prezent. Societate umană este, prin esență, o societate conflictuală.

În nici un moment sau domeniu de interes din viata noastra nu putem ignora relaţiile de care, depindem pentru a exista. În toate aceste relaţiile avem nevoie de o comunicare eficientă şi adecvată. Medierea oferă posibilitatea introducerii în coflict a unei persoane terţe, neutre şi imparţiale care traseaza liniile generale, în încercarea de a se identifica o soluţie. Mediatorul este cel care ajută părţile aflate în conflict să-ţi analizeze poziţia în cadrul conflictului, să genereze opţiuni, să identifice posibile variante de remediere a situaţiei conflictuale, alegând între opţiunile generate şi formulate pornind de la ideea că fiecare persoană are un punct de vedere diferit. Principala cauză a unui conflict este lipsa unei comunicări eficiente, menite să atenueze starea conflictuală şi să o restabilească pe cea de colaborare.

Conform art. 1, Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, “medierea reprezintă o modalitate facultativă de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe personae specializate în calitate de mediator, în condiţii de neutralitate, imparţialitate şi confidenţialitate”.

Medierea este mai puţin stresantă şi costisitoare decât abordarea căii litigioase. Bazându-se pe principiul “win-win”, medierea nu transform niciuna din părţi în învins sau învingător, toţi cei implicaţi având doar de câştigat din mediere. Medierea este un proces privat, confidential, care ofera părţilor aflate în conflict posibilitatea de a decide, construi solutii mutual acceptabile, sub indrumarea directa a specialistilor.

Medierea poate fi eficientă doar atunci când părţile sunt dispuse să coopereze. De multe ori, părţile nu conştientizează situaţia juridică în care se găsesc, continuarea disputei fiind o chestiune de mândrie. Fiecare parte a unui proces aflat pe rolul instanţei se consideră inevitabil o victimă a celeilalte părţi, aceasta din urmă fiind considerată sursa tuturor relelor, iar încrâncenarea cu care părţile unui proces luptă pentru obţinerea unei hotărâri judecătoreşti definitive favorabile este determinată în primul rând de imaginea pe care o are o astfel de persoană despre partea adversă, fapt care reprezintă surse continue de stres, dezamăgiri şi lupte imaginare cu un “inamic” mai mult inventat decât real. În toate acete cazuri, datoria mediatoruli este aceea de a face părţile să ajungă la o înţeleagere şi la un accord reciproc avantajos, recurgând nu doar la experienţa si pregătirea profesională, ci şi la abilităţile şi calităţile sale de communicator, adaptate în funcţie de părţile cu care intră în contact şi de personalităţile acestora. Prima sarcină majoră a mediatorului este accea de a identifica aşteptările fiecărei părţi şi de a încerca să şe aducă la un punct convergent, precum şi de a descoperti temerile părţilor pentru a le putea înlătura pe cele nefundementate sau false prin facilitarea dialogului. (p. 58

Uneori dialogul ineficient dintre părţile implicate în conflict tensionează şi mai mult raporturile dintre ele, în timp ce alteori comunicara eficientă poate genera soluţii dintre cele mai neaşteptate. Spre exemplu, pot apărea situaţii în care persoane aflate pentru un timp îndelungat într-o stare de tensiune acută ajung să stingp orice conflict în urma unui dialog mai mult sau mai puţin spontan, dar supravegheat, coordonat şi dirijat de către un mediator profesionist.

Medierea se adresează oricărei persoane care doreşte să stingă un litigiu sau să prevină apariţia lui. Medierea este un proces elaborat , în care rolul principal îl au părţile aflate în conflict. Medierea se poate transforma într-o oportunitate pentru părţile aflate în conflict, o oportunitate prin care părţile implicate au numai de câştigat. (p. 59

Medierea este folosită in felurite dispute, de la divorţuri şi procese civile pană la probleme publice foarte complexe, de ordin politic, şi la conflicte internaţionale. Multe dispute care nu au putut fi temperate in urma unei prime tentative de negociere au reuşit totuşi să fie soluţionate prin mediere. Chiar şi atunci cand conflictele sunt aparent fără ieşire, uneori, ele pot fi soluţionate prin mediere.

Cu toate că medierea se poate aplica în principiu cu privire la orice tip de conflict, legiutorul român instituie prevederi speciale cu privire la medierea în anumite domenii ale dreptului referindu-se în mod special la conflicte penale, conflicte civile şi conflicte familiale.

Pot face obiectul medierii, conform art. 2 din Legea 192/2006, orice drepturi asupra cărora părţile pot dispune prin convenţie sau în orice mod permis de lege.