Viața cotidiană ca spectacol - Erving Goffman

Referat
7/10 (1 vot)
Domeniu: Sociologie
Conține 1 fișier: docx
Pagini : 3 în total
Cuvinte : 828
Mărime: 21.53KB (arhivat)
Cost: 3 puncte
Facultatea de Administratie si Management Public
Academia de Studii Economice, Bucuresti

Extras din document

PERFORMĂRILE

Autorul debutează cu o dubla ipostază a ceea ce însemnă a juca un rol în societate. Astfel, prima ipostază, numită de către autor extremă, este cea a omului sincer, unde personajul pune în scenă o realitate sinceră, însă ascunsă după o iluzie, impresie și credință a individului despre veridicitatea prezentată. Individul pune își joacă rolul cu un scop bine definit, acela de a performa "în beneficiul oamenilor". De asemenea, se afirmă că singurii care ar putea să ridice un semn de întrebare asupra realității prezentate sunt sociologii sau cei "complexați" social.

Autorul face trecerea la cea de a doua extremă, și anume, cea a individului „cinic”, numit și performerul care „amăgește publicul”. Este acel individ care nu crede în ceea ce performează, în propriul lui act, și de asemenea, în ceea ce va crede publicul său despre acesta.

În continuare autorul prezintă cum o idee, o convingere sinceră stabilită inițial de către performer se poate transforma ulterior în cinism, datorită influenței factorilor exteriori asupra performanței individului. Cinismul este folosit, de asemenea, și pentru a pune o barieră între eul, numit de autor "profund", și contactul cu publicul. De aceea, individul va oscila întotdeauna între ceea ce crede că este sincer și acest cinism apărător de un anumit public. Punctul de întâlnire, de tranziție între cinism și sinceritate este "întreținut în virtutea unei anumite autoamăgiri".

FAȚADA (FRONT)

Această fațadă reprezintă echipamentul evocativ standardizat performat intenționat sau nu de către individ. Fațada se împarte astfel în două categorii:

1. Scenografia ce reprezintă partea de decor, părțile scenice a ceea ce se performează.

2. Fațada personală ce reprezintă partea expresivă a scenografiei, de exemplu: îmbrăcămintea, statul social, caracteristici legate de vârstă, gestică, sex, rangul sau funcția individului. Această categorie se împarte, de asemena, în: înfățișare (sunt stimulii de informare pentru „statul social al performatorului”) și atitudine (sunt stimulii de avertizare asupra modului în care performerul trebuie sa își joace rolul sau modul în care se așteaptă ca acesta sa fie jucat în situațiile ce vor începe ulterior). Aceste doua subcategorii se pot contrazice reciproc.

Revenind la ideea de fațadă, autorul afirmă că acestea tind să nu fie realizate de către performer, ci să fie selectate. De asemenea, autorul confirmă faptul că mai multe fațade pot fi împrumutate pentru aceeași rutină.

Preview document

Viața cotidiană ca spectacol - Erving Goffman - Pagina 1
Viața cotidiană ca spectacol - Erving Goffman - Pagina 2
Viața cotidiană ca spectacol - Erving Goffman - Pagina 3

Conținut arhivă zip

  • Viata cotidiana ca spectacol - Erving Goffman.docx

Alții au mai descărcat și

Recenzie - Viata Cotidiana ca Spectacol

Sociolog şi scriitor american, Erving Goffman, născut în anul 1922 în Canada, îşi obţine masteratul în discipline umaniste la Universitatea din...

Institutiile Totale in Conceptia lui Erving Goffman

Erving Goffman s-a nascut in anul 1922, in Canada si a murit in 1982. In 1945 a obtinut licenta in discipline umaniste la Universitatea din...

Recenzie - Aziluri

Autorul acestei cărţi, publicate în anul 1961, Erving Goffman, renumit sociolog american îşi petrece trei ani din viaţă studiind institutiile...

Recenzie - A Supraveghea și a Pedepsi

„A supraveghea şi a pedepsi”, lucrare scrisă de Michel Foulcault, analizează schimbarea produsă în sistemele de putere între 1760 şi 1840....

Cuba

Cuba este o tara formata dintr-o singura insula mica cu suprafata de 110,860 Km² situat între marea Caribica si Ocenul Atlantic. Climatul tarii...

Ai nevoie de altceva?