Violența asupra Femeilor

Pasul 1: Identificareaunei probleme sociale:

Violenţa în familie

Violenţa intrafamilială exercitată sub forma agresiunii, abuzului şi maltratării partenerului de cuplu, copiilor, părinţilor sau persoanelor vârstnice din familie, în general, este o problemă socială cu care se confruntă majoritatea societăţilor contemporane. Manifestarea repetată a unor comportamente violente în căminul familial, este cu atât mai gravă cu cât acesta reprezintă mediul în care individul trebuie să beneficieze de un refugiu, de intimitate, linişte şi securitate, pe de o parte, şi este instituţia cu una din cele mai importante funcţii în procesul de socializare, pe de altă parte. Violenţa intrafamilială conduce la deteriorarea relaţiilor dintre membrii familiei, determinând, astfel, modificarea structurii acesteia, a rolului şi funcţiilor pe care trebuie să le îndeplinească la nivelul societăţii, contribuind, în final, la intensificarea conduitelor destructive şi deviante şi nu la păstrarea echilibrului social.

Din punct de vedere clinic o definiţie larg acceptată a violenţei domestice este aceea formulată de Stark si Flitcraft: ”Violenţa domestică este o ameninţare sau provocare, petrecută în prezent sau în trecut, a unei răniri fizice în cadrul relaţiei dintre partenerii sociali, indiferent de statutul lor legal sau de domiciliu. Atacul fizic sau sexual poate fi însoţit de intimidări sau abuzuri verbale; distrugerea bunurilor care aparţin victimei; izolarea de prieteni, familie sau alte potenţiale surse de sprijin; ameninţări făcute la adresa altor persoane semnificative pentru victimă, inclusiv a copiilor; furturi; controlul asupra banilor, lucrurilor personale ale victimei, alimentelor, deplasărilor, telefonului şi a altor surse de îngrijire şi protecţie”.

În România conform Legii nr. 217/2003- art.2 (al.1 şi 2) violenţa în familie este definită ca fiind "orice acţiune fizică sau verbală săvârşită cu intenţie de către un membru al familiei impotriva altui membru al aceleiaşi familii, care povoaca o suferinţă fizică, psihica, sexuală sau un prejudiciu material". Constituie de asemenea, violenţă în familie impiedicarea femeii de a exercita drepturile şi libertăţile fundamentale.

Fenomenul violenţei intrafamiliale deşi datează din cele mai vechi timpuri, fiind asociat familiei încă de la organizarea sa primară, a făcut obiectul unor preocupări serioase (din partea oamenilor de ştiinţă, instituţiilor oficiale, agenţiilor de asistenţă socială, ş.a.) abia începând cu câteva decenii în urmă. Studierea acesteia se loveşte de multiple impedimente, iar o evaluare cât mai exactă a dimnsiunii sale presupune, chiar şi în prezent, o operaţie extrem de dificilă. Specificul familiei ca mediu intim, ce nu admite intervenţii din afară, reţinerea victimelor în a reclama actele de agresiune, reticenţa autorităţilor faţă de invadarea spaţiului privat, lipsa unor instituţii care să se ocupe cu monitorizarea acestui fenomen, sunt câţiva dintre factorii care contribuie la necunoaşterea şi ignorarea actelor de violenţă intrafamilială.

Lipsa unor surse importante de cunoaştere şi evaluare a acestor conduite, corelată cu gravitatea proliferării violenţei în căminul familial, face necesară orice încercare de abordare şi soluţionare a unui asemenea probleme.

Pasul 2:

Documentare teoretică

Caracteristicile violenţei în familie

Potrivit documentelor Consiliului Europei (Recomandarea Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei Nr. R (85) cu privire la violenţa în familie ), violenţa în familie reprezintă „orice act sau omisiune comisă în interiorul familiei de către unul dintre membrii acesteia şi care adduce atingere vieţii, integrităţii corporale sau psihologice sau libertăţii altui membru al acelei familii şi vatămă de manieră gravă dezvoltarea personalităţii sale”.

Conceptul de „violenţă în familie” este amplu şi cuprinde violenţa domestică (înţeleasă ca violenţă ce apare între parteneri, fie ei soţi sau concubini), dar şi violenţa asupra copiilor, bătrânilor sau altor rude. În ce priveşte violenţa domestică, potrivit unor organizaţii guvernamentale care au efectuat studii privind acest fenomen în România, aceasta reprezintă o serie repetată de comportamente coercitive şi de atac fizic, sexual şi psihic pe care o persoană le manifestă faţă de partener, în scopul controlării şi dominării acestuia, utilizând forţa şi/sau profitând de incapacitatea de apărare a victimei, ce apare în cadrul unei relaţii de cuplu. Aceasta include şi abuzurile de tip economic şi social. Este considerată violenţă domestică şi cea făptuită asupra fostei soţii/partenere şi în relaţiile consensuale .

Tipuri de violenţă în familie

Violenţa în familie poate să îmbrace forme diverse, mai mult sau mai puţin vizibile, precum violenţa fizică, psihologică, sexuală, economică şi socială. Persoanele violente manifestă o serie de comportamente agresive repetitive (rareori violenţa se manifestă printr-un singur incident), în forma unor combinaţii de acte coercitive şi de atac, de mai multe tipuri. Violenţa în familie are caracteristici care o fac diferită de alte tipuri de violenţă apărute incidental sau în alte contexte şi o dinamică sau ciclu de manifestare aparte bazate pe tipul de relaţie care există între victimă şi agresor. Este un fenomen grav, o problem comunitară, socială şi de sănătate publică ce afectează în principal femeile (95% din totalul victimelor violenţei în familie sunt femei).

Ca formă de comportament, violenţa în familie are:

(a) caracter instrumental (agresorul controlează victima, iar comportamentele devin funcţionale şi persistă dacă au rezultatul scontat);

(b) caracter intenţional (se produce cu intenţia de control şi dominare, de menţinere a puterii, intenţie pe care făptuitorul nu o recunoaşte, dar care poate fi identificată prin rezultatele pe care le produce);

(c) caracter dobândit (violenţa nu este înnăscută, ci învăţată prin imitaţie).

Violenţa fizică constă în atingeri sau contacte fizice dureroase, inclusiv intimidarea fizică a

victimei. Abuzul fizic se manifestă prin comportamente precum cele ce urmează, dar nu se limitează la acestea: lovire cu palma, cu piciorul, cu pumnul, îmbrâncire, tras de haine, de păr,zgâriere, plesnire, desfigurare, provocarea de hematoame, contuzii, fracturi, arsuri, bătăi, izbirea victimei de pereţi sau de mobilă, aruncarea de obiecte şi folosirea armelor albe sau de foc, imobilizarea, legarea, reţinerea victimei, lăsarea victimei într-un loc periculos. Violenţa fizică include şi distrugerea bunurilor care aparţin victimei sau pe care cei doi parteneri le stăpânesc şi le utilizează împreună.