Violența de Limbaj la TV

Stabilirea temei:

Conform spuselor Adrianei Ştefănel:” Cei mai mulţi autori ce studiază mijloacele de comunicare în masă acordă o importanţă deosebită televiziunii datorită caracteristicilor sale aparte : accesibilitate foarte mare - spre deosebire de noile tehnologii de comunicare, accesibile unui numar mic de utilizatori - şi atractivitatea sa - combinaţia de imagini si sunete facand-o mult mai atractiva decat radioul .”

2.Fixarea obiectivelor:

1. Legătura TV-elev.

2. CNA şi măsurile lui.

3.Documentarea:

Cuvantul “Violenţă” ne duce cu gândul la ceva urât,strident;DEX-ul dă definiţia:

1. Care se produce sau acţionează cu putere, cu intensitate, ; intens, puternic, tare. ♦ (Despre culori, lumină etc.) Izbitor, ţipător; tare, viu, puternic. 2. (Despre fiinţe) Care are accese de furie, care se lasă condus de mânie, care se înfurie uşor, care are manifestări nestăpânite; coleric, furtunos, impulsiv, nestăpânit. ♦ (Despre manifestări ale fiinţelor) Care arată violenţă, impulsivitate, nestăpânire, agresiune. 3. Care se face cu forţa; brutal. ”

Acelaşi dicţionar ne dă definitia pentru limbaj : “1. Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate, specific oamenilor, prin care aceştia îşi exprimă gândurile, sentimentele şi dorinţele; limbă, grai. 2. Limba unei comunităţi umane istoriceşte constituită. 3. Mod specific de exprimare a sentimentelor şi a gândurilor în cadrul limbii comune sau naţionale. ♢ Limbaj comun = a) fel de a se exprima simplu, nepretenţios; limbă obişnuită; b) mijloc, bază de înţelegere. ♦ Fig. Mijloc de exprimare a ideilor sau a sentimentelor prin culoare, sunete muzicale etc. 4. (Inform.) Sistem de caractere şi simboluri folosit în programare.”

Când a aparut violenţa la TV?

Mulţi spun ca mass-media se află la originea acestui act:”cu toate că nimeni nu îndrăzneşte să afirme că violenţa face parte dintre fenomenele sociale noi, se observă că prezenţa şi mai ales, amplificarea ei regulată ridică probleme in cadru societaţilor democratice. Desigur, istoria omenirii este brăzdată de scene violente, insă ,in ţările democratice, geniul progresului şi al civilizaţiei rezidă tocmai în eliminarea oricarui act violent.”

Opinia mea este că televiziunea, radioul,internetul sunt nişte factori care influenţează dar sunt de parere că totul pleacă din familie. Tatiana Slama-Cazacu a scris: „Prima ambianţă în care, in genere, persoana umană cunoaşte violenţa este familia. În acest mediu, copilul simte agresiunea fizică - bătaia, in primul rand -, dar adesea şi pe cea verbala. In conformitate cu cele mentionate mai inainte, el le va imita imediat sau ulterior. Desigur, şi permisivitatea excesivă, intrafamiliala, poate duce la rupturi sau la opoziţii nejustificate ale adolescenţilor, mai intai faţă de parinţi, iar apoi la conduite manifest extrafamiliale, la asocierea cu «grupuri» sau «bande».”

Se observă faptul că violenţa limbajului nu se poate despride de celelate tipuri (sexuală, fizică, economica, etc.).

Ceea ce observa Tatiana Slama este perfect adevărat, dar dacă tocmai aici este problema? Rolul socializator al familiei a trecut in seama TV-ului? “copiii şi adolescenţii devin şi la noi prima generaţie care, fizic şi simbolic, ,,creşte cu televizorul", care s-a instalat deja ca membru central al familiei si ca furnizor de stiluri de viaţă şi de modele culturale. Acesta tinde să preia, succesiv sau simultan, rolul de doică, de parinte, de educator şi ,,pedagog naţional", de univers mirific şi boltă înstelată pe care se rotesc sclipitor, dar şi amăgitor noii ,,luceferi" şi noii idoli ai copiilor şi ai adolescenţilor.

Mai mult decât pentru adulţi şi, in orice caz, in alt mod decât pentru aceştia, pentru copii şi adolescenţi lumea şi marile repere ale existenţei şi conduitei se definesc - cum rezultă şi din cercetarile menţionate - prin conceptele aproape banalizate de ,,teleprezenţă" şi ,,telerealitate" : copilul, tânărul şi chiar adultul din zilele noastre - dar fiecare în felul său - işi raportează opiniile, atitudinile, comportamentele la lumea simbolică generată de tubul catodic al televiziunii.”

Cine este de vină pentru acest fapt? Sunt mai mulţi factori care ar putea fi luaţi în calcul. Însă această situaţie face tema unei alte cercetari.

O altă intrebare care se pune este: De ce apare la televizor atâta violenţă? George Pruteanu are o părere: “Violenţa limbajului reflectă în general violenţa realului…”

Cum spuneam şi mai sus copii sunt supraexpuşi la TV.” Cercetarea efectuata de Centrul Urban si Regional de Sociologie (CURS) si Centrul de Studii Media si Noi Tehnologii de Comunicare la comanda CNA in noiembrie 2005, pe un esantion de 1.100 de elevi, cu vârste cuprinse intre 7 şi 10 ani, reprezentativ pentru populaţia neinstituţionalizată de această varstă, demonstreaza fara echivoc existenja unei ,,supraexpuneri mediatice" în rândul populaţiei vizate.

Distribuţia răspunsurilor la întrebările: ,,Cât de des urmareşti emisiunile TV în zilele de lucru ? " prezentata mai sus demonstrează că în segmentul de vârstă analizat consumul de TV reprezintă un obicei foarte bine încetăţenit: peste 97 % dintre respondenţi se uita zilnic la TV (doar cu durate diferite), iar peste 10% declară că alocă acestei activitati mai mult de 4 ore zilnic şi pot fi incluşi în rândul marilor consumatori. În weekend, procentul marilor consumatori de TV se triplează şi de asemenea creşte cu mai bine de 10% procentul celor ce alocă acestei activităţi intre 3 şi 4 ore zilnic, in timp ce procentul micilor consumatori scade la jumatate (de la 49,09% la 23,05%). În timpul saptamanii, cei mai mulţi dintre subiecţi se uită la TV intre una şi două ore zilnic, in timp ce în weekend consumul creşte, cei mai mulţi copii alocând acestei activitaţi intre 3 şi 4 ore.