Violența Domestica

Violenţa domestica reprezintă o problemă universală care afectează toate ţările lumii, indiferent de gradul lor de dezvoltare, manifestându-se la nivelul tuturor segmentelor societăţii. Comunitatea internaţională a recunoscut că violenţa în familie reprezintă un fenomen grav, care afectează drepturile fundamentale ale omului la viaţă, siguranţă, libertate, demnitate, integritate fizică şi psihică, adoptând o serie de documente internaţionale care recomandă statelor să ia toate măsurile de ordin politic, administrativ şi financiar ce se impun pentru a preveni şi combate fenomenul violenţei împotriva femeii.

Legislaţia românească se circumscrie cadrului legislativ generos inspirat şi impus de tratate, acorduri şi convenţii internaţionale pe această problematică, principalul act normativ fiind Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, în baza căreia a fost înfiinţată Agenţia Naţională pentru Protecţia Familiei (A.N.P.F.). Agenţia este un organ de specialitate al administraţiei publice centrale din subordinea Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, coordonând punerea în aplicare a măsurilor de prevenire şi combatere a violenţei în familie, măsuri reunite în cadrul unei Strategii naţionale (H.G. nr. 686/2005).

Amploarea fenomenului de violenţă în familie în România reiese din datele statistice colectate de Agenţie în perioada 2004 – 2007:

2004: 8.104 cazuri de violenţă în familie şi 84 de cazuri soldate cu decesul victimei;

2005: 9.537 de cazuri şi 69 de decese;

2006: 9.372 de cazuri şi 151 decese;

semestrul I 2007: 4.097 cazuri şi 69 de decese.

Se estimează că numărul real al cazurilor de violenţă în familie este mult mai mare datorită faptului că multe victime nu se prezintă la instituţiile competente sau nu declară problema reală cu care se confruntă. De asemenea, multe instituţii nu încadrează faptele de violenţă în familie ca atare sau nu raportează Agenţiei aceste cazuri.

Definiţii

Potrivit Consiliului Europei – Comitetul de Miniştri, 1985, violenţa în familie este „orice act sau omisiune comisă în interiorul familiei de către unul dintre membrii acesteia şi care aduce atingere vieţii, integrităţii corporale sau psihologice sau libertăţii altui membru al acelei familii, şi vatămă în mod serios dezvoltarea personalităţii lui/ei” (Recomandarea Nr. R (85) cu privire la violenţa în familie, adoptată la 26 martie 1985 ).

În Rezoluţia 48/104/20.12.1993, Adunarea Generală a ONU, art.2, arată că violenţa îndreptată asupra femeii „include următoarele acţiuni chiar dacă nu se limitează la ele: violenţa fizică, sexuală şi psihologică care se produce în cadrul familiei, inclusiv maltratări, abuzul sexual al copiilor din cadrul căminului conjugal, violenţa relaţionată cu ştirbirea dreptului patrimonial, mutilare genitală şi alte practici tradiţionale, nocive pentru femeie, actele de violenţă produse de alţi membri ai familiei precum şi violenţa relaţionată cu exploatarea.”

Definiţia celei de-a Patra Conferinţe Mondiale asupra problemelor Femeilor, Beijing 1995 descrie violenţa îndreptată asupra femeii ca orice act de violenţă fundamentat pe diferenţa de gen, care rezultă sau care poate rezulta într-o vătămare sau suferinţă fizică, sexuală sau psihologică a femeilor, inclusiv ameninţările cu asemenea acte, coerciţia sau privarea arbitrară de libertăţi, indiferent dacă acestea apar în viaţa publică sau privată. În consecinţă, violenţa împotriva femeilor cuprinde următoarele forme, fără a fi limitată la acestea:

a) Violenţa fizică, sexuală şi psihologică ce are loc în familie, inclusiv bătăile, abuzul sexual al copiilor de sex feminin în cadrul casnic, violenţa legată de zestre, violul marital, mutilarea genitală a femeilor, violenţa extra-maritală şi violenţa referitoare la exploatare;

b) Violenţa fizică, sexuală şi psihologică ce apare în comunitatea generală, inclusiv violul, abuzul sexual, hărţuirea sexuală şi intimidarea la locul de muncă, în instituţiile educaţionale şi în altă parte, traficul cu femei şi prostituţia (forţată);

c) Violenţa fizică, sexuală şi psihologică comisă sau trecută cu vederea de către Stat, oriunde apare aceasta.” (paragraful 113)

Legea 217/22 mai 2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie defineşte violenţa în familie, astfel:

„Art. 2. - (1) În sensul prezentei legi, violenţa în familie reprezintă orice acţiune fizică sau verbală săvârşită cu intenţie de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care provoacă o suferinţă fizică, psihică, sexuală sau un prejudiciu material.

(2) Constituie, de asemenea, violenţă în familie împiedicarea femeii de a-şi exercita drepturile şi libertăţile fundamentale.

Art. 3. - In sensul prezentei legi, prin membru de familie se înţelege: soţul;

ruda apropiată, astfel cum este definită la art. 149 din Codul penal.

Art. 4. - De efectele prezentei legi beneficiază şi persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copil, dovedite pe baza anchetei sociale.”

Literatura de specialitate defineşte violenţa în familie şi ca pattern de control coercitiv, caracterizat prin folosirea comportamentelor abuzive fizice, sexuale sau emoţionale. Din punct de vedere clinic, o definiţie larg acceptată a violenţei în familie este aceea formulată de Stark şi Flitcraft: „Violenţa domestică este o ameninţare sau provocare, petrecută în prezent sau în trecut, a unei răniri fizice în cadrul relaţiei dintre partenerii sociali, indiferent de statutul lor legal sau de domiciliu. Atacul fizic sau sexual poate fi însoţit de intimidări sau de abuzuri verbale; distrugerea bunurilor care aparţin victimei; izolarea de prieteni, familie sau alte potenţiale surse de sprijin; ameninţări făcute la adresa altor persoane semnificative pentru victimă, inclusiv a copiilor; furturi; controlul asupra banilor, lucrurilor personale ale victimei, alimentelor, deplasărilor, telefonului şi altor surse de îngrijire şi protecţie.”