Violența Domestică asupra Femeii în Familie

Violenţa în domestică în familie este în general definită ca orice act vătămător, fizic, sau emoţional care are loc între membrii unei familii. Violenta în familie reprezintă o acţiune violentă dusă la îndeplinire de unul din membrii familiei cu rol marital, parental, sau de îngrijire către alţii cu roluri reciproce. Abuzul în interiorul unei familii poate lua multe forme: abuzul verbal, refuzul accesului la resurse financiare, izolarea de prieteni şi familie, ameninţări şi atacuri care, în unele cazuri, pot duce la moartea unuia din parteneri. Astfel, putem vorbi de ,,abuzul de soţie”, ,,abuzul de copii” care poate fi realizat de părinţi, fraţi, părinţi vitregi sau alt membru al familiei, sau de ,,abuzul de bătrâni” efectuat de membrii familiei care îi au în îngrijire.

În România, violenţa în familie este un fenomen larg răspândit, pentru simplul fapt că multe dintre aceste acte de violenţă nu sunt raportate poliţiei. Există o continuă creştere a numărului de cazuri de violenţă în familie, acest fenomen rămâne în cele mai multe cazuri un secret de familie.

Problematica violenţei în familie a intrat relativ recent în atenţia opiniei publice, ca urmare a presiunilor făcute de către organizaţiile nonguvernamentale ce vin în sprijinul femeilor şi al mamelor din cadrul familiilor cu probleme. Românii rămân în marea lor majoritate tradiţionalişti şi patriarhali în ceea ce priveşte rolul femeii în familie şi în viaţa socială, percepţia asupra violenţei domestice împotriva femeilor este majoritar negativă.

Există numeroase definiţii pentru violenţa în familie, care reflectă atât definiţiile legale stipulate de lege, precum şi descrierile relevante cu privire la rolurile specifice ale persoanelor desemnate pentru identificarea formelor de abuz, incluzând sprijinirea victimelor, personalul medical specializat şi persoanele care oferă servicii de asistare a victimelor. Violenţa în familie, reprezintă orice acţiune fizică sau verbală, săvârşită cu intenţie de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care provoacă suferinţă fizică, psihică, sexuală sau un prejudiciu material.

,,Familia sau membrul unei familii” înseamnă soţul, fostul soţ, persoanele înrudite prin sânge sau prin căsătorie, persoanele care locuiesc împreună ca o familie, sau cele care au locuit în trecut împreună ca o familie, precum şi persoanele care au un copil împreună, indiferent dacă au fost căsătorite sau au trăit doar o perioadă împreună.

Formele de abuz în cadrul unei familii asupra femeii pot lua următoarele aspecte

1. Abuzul fizic este de obicei recurent şi escaladează atât în frecvenţă cât şi în severitate şi poate include: împingerea, îmbrâncirea, pălmuirea, lovirea cu pumnul sau şocarea victimei. Agresarea victimei cu o armă. Imobilizarea, legarea sau reţinerea victimei. Lăsarea victimei într-un loc periculos. Refuzul de a ajuta victima atunci când aceasta este bolnavă sau rănită.

2. Abuzul emoţional sau psihologic poate precede sau însoţi violenţa fizică ca mijloace de control prin teamă şi denigrare. Aceasta poate include: ameninţarea cu vătămarea, izolarea fizică şi socială, gelozia şi posesiunea duse la extrem, privarea de resurse pentru nevoile fundamentale, intimidarea, degradarea şi umilirea. Poate fi o formă de abuz emoţional şi chemarea continuă şi critică constantă, insultarea şi denigrarea victimei, acuzaţiile false, blamarea pentru orice. Ignorarea, repudierea sau ridiculizarea nevoilor victimei precum şi minţirea acesteia, încălcarea promisiunilor făcute ce au ca rezultat final distrugerea încrederii victimei.

3. Abuzul sexual în relaţiile violente reprezintă adesea cel mai dificil aspect de abuz pentru femeile în discuţie. Acesta poate include orice formă de sex forţat sau de degradare sexuală. Încercarea de a face victima să aibă acte sexuale împotriva voinţei acesteia. Continuarea activităţii sexuale atunci când victima nu este deplin conştientă, nu îşi dă acordul, sau îi este teamă să dea un răspuns negativ. Vătămarea fizică a victimei în perioada actului sexual sau vătămarea organelor sale genitale, inclusiv prin folosirea de obiecte sau arme intra-vaginale, orale sau anale. Obligarea victimei să întreţină relaţii sexuale fără protecţie împotriva sarcinii sau a bolilor cu transmitere sexuală.

Caracteristicile bărbaţilor agresori – În majoritatea lor, bărbaţii agresori din familiile cu probleme au în comun câteva caracteristici „de bază”: sunt mari consumatori de alcool sau de alte droguri, au fost ei înşişi la rândul lor abuzaţi în familiile din care provin, au cazier judiciar, au lipsă de respect pentru sine, sunt prea dependenţi de victimă, sunt extrem de geloşi şi posesivi.

Aceştia au învăţat să-şi exprime majoritatea sau aproape toate emoţiile prin mânie şi în permanenţă blamează pe alţii pentru acţiunile lor şi nu sunt în stare să accepte responsabilitatea pentru propriile violenţe (lucru întărit şi de sistemul legislativ care nu-i sancţionează corespunzător.) Agresorii încearcă permanent să manipuleze şi/sau să controleze pe alţii şi în general neagă sau manipulează efectele violenţelor lor asupra victimelor şi martorilor acestora şi un factor deosebit de important este acela că aceştia nu au abilităţi de părinţi.