Analiza Legăturilor Dintre Fenomene

1. Introducere

În urma prelucrării datelor de observaţie, acestea se constituie sub forma seriilor. Dacă datele sunt organizate sub forma unor şiruri paralele de valori ale unei variabile „efect”şi a unei sau mai multor variabile „cauză”, seriile obţinute se numesc serii interdependente sau bi(respective multi) dimensionale.

Scopul efectuării unor astfel de organizări şi prelucrări statistice îl constituie identificarea legăturilor cauzale dintre fenomenele şi procesele economice în vederea unei mai bune fundamentări a deciziilor.

Spre deosebire de manifestarea dependenţelor din alte domenii, în economie acestea au formă distinctă; se relevă ca tendinţă, putând fi puse în evidenţă numai prin studiul unui număr mare de cazuri individuale, deci acolo unde se poate manifesta legea numerelor mari.

În acest fel legăturile dintre fenomenele şi procesele economice apar ca legături statistice. În astfel de cazuri unei valori a variabilei independente x îi corespunde o distribuţie a valorilor caracteristicii y. Asupra lui y nu acţionează numai variabila x considerată, ci şi alţi factori, unii esenţiali, alţii nu, unii întâmplători, alţii mai greu de identificat sau de măsurat.

Din acest motiv studiul unor astfel de dependenţe se pretează la metodologia statistică.

Statistica oferă o variată gamă de metode pentru studiul dependentelor dintre 2 sau mai multe variabile, acestea fiind reunite în analiza regresiei şi corelaţiei, unde se studiază dependenţa dintre o variabilă (caracteristică) rezultativă (pe care o notăm cu y ) şi una sau mai multe variabile (caracteristici) independente (simbolizate cu x ).

Caracteristica rezultativă (y) se mai numeşte şi caracteristica endogenă, dependentă sau efect, iar caracteristica independentă x se mai numeşte factorială, exogenă sau cauzală.

În cadrul analizei regresiei se urmăreşte a se descrie modul în care o variabilă dependentă evoluează în funcţie de modificarea uneia sau a mai multor variabile cauzale, deci , iar analiza corelaţiei urmăreşte să stabilească nivelul sau gradul în care variabila cauzală influenţează modificarea variabilei efect.

2. Clasificarea legăturilor statistice

Există mai multe modalităţi de manifestare a dependenţelor, a legăturilor dintre variabile care pot fi grupate astfel:

a) după tipul legăturii:

- funcţionale: când fiecărei valori a variabilei x îi corespunde o legătură bine determinată a variabilei y;

- stochastice: când unei valori a variabilei x îi corespunde un şir de valori a variabilei y.

b) după numărul caracteristicilor:

- legături simple: când caracteristica endogenă este studiată în funcţie de o singură caracteristică exogenă ;

- legături multiple: când se studiază dependenţa unei caracteristici endogene în funcţie de două sau mai multe caracteristici exogene .

c) după direcţia legăturii:

- legături directe: când la modificarea lui x se modifică în acelaşi sens şi y (x creşte, y creşte, sau x scade, y scade);

- legături inverse; când caracteristica dependentă se modifică în sens contrar faţă de modificarea lui x (x creşte, y scade, sau x scade, y creşte).

d) după forma funcţiei:

- legături liniare: când dependenţa se exprimă printr-o funcţie liniară;

- legături neliniare; când dependenţa se exprimă prin funcţii neliniare (parabolă, hiperbolă, exponenţială, logistică).

e) după modul de manifestare în timp:

- legături concomitente (sincrone);

- legături cu decalaj (asincrone).

3. Metode de studiere a legăturilor statistice

În analiza calitativă care precede aplicarea metodelor specifice corelaţiei ststistice este necesar:

- să se cunoască forma obiectivă de manifestare a legăturii;

- să se studieze posibilitatea reflectării legăturilor statistice prin forme matematice.

Metodele de studiere a corelaţiei se pot clasifica:

A. Metode şi tehnici pentru verificarea existenţei legăturii:

- metoda seriilor statistice paralele;

- metoda grupărilor;

- metoda balanţelor;

- tabelul de corelaţie;

- metoda grafică;

- tabelul de asociere, etc.