Dezvoltarea Statisticii ca Știință pe Plan Internațional

„...nu numai ca cifrele guverneaza lumea,

ci ele arata cum lumea este guvernata...”

Goethe

Epoca noastra este marcata de statistica. O masa mare de informatii, din toate domeniile, ne asalteaza. Zilnic receptam date despre indicele puterii de cumparare a banilor, venitul mediu pe familie, valoarea produsului intern brut (PIB) pe locuitor, numarul indivizilor unei populatii, procentul deceselor datorate cancerului etc. Utilizarea informatiei disponibile pentru a ajunge la cunoasterea faptelor si, pe aceasta baza, la ameliorarea deciziilor din orice domeniu al activitatii umane devine posibila prin statistica.

Statistica în sensul larg de evidenta a fenomenelor si proceselor sociale si economice, a aparut cu mult înaintea utilizarii termenului. Termenul de ‘‘statistica” apare în secolul al XVIII-lea si îsi are originea in latinescul ‘‘status’’ cu sensul de situatie, stare sau în cuvântul italian ‘‘stato’’ care are aceeasi radacina si are întelesul de stat. Crearea cuvântului „statistica” este atribuita lui Gottfried Achenwall, care l-a introdus în 1746 pentru a desemna o „stiinta a descrierii statului”. De altfel, Achenwall a contribuit numai la impunerea cuvântului „statistica”, inspirat poate din Machiavelli (1469-1527).

Origine Cuvânt Sens

Latina clasica Status „stat”

Limba italiana (sec.XVI) Stato-statista „om de stat”

Latina moderna (sec.XVII) Statisticus „relativ la stat”

Limba franceza`

(sec.XVII)

(sec.XIX)

Statiste

Statistique

Statisticienne

Statistiquement

„statistica”

„statistician”

„prin metoda statistica”

„in ansamblu”

Limba germana

(sec.XVIII) Statistik

Staatskunde „stiinta a descrierii statului”

Limba engleza

(sec.XVIII) Political Arithmetic

Statistics „stiinta folosita pentru descoperirea regularitatilor, legilor de variatie a populatiei”

Fazele importante si semnificative ale evolutiei statisticii de-a lungul timpului pot fi considerate ca radacini istorice ale statisticii moderne astfel :

a) Statistica practica în sensul de forma de evidenta si de înregistrari izolate ;

b) Statistica descriptiva ;

c) Aritmetica politica ;

d) Folosirea metodelor matematice si a calcului probabilitatilor.

Din cercetarile istorice rezulta ca primele forme de evidenta au aparut la cele mai vechi colectivitati omenesti,fiind folosite mai ales in perioada de descompunere a comunei primitive si a aparitiei statului sclavagist.

Aparitia proprietatii private si a statului sclavagist a impus o cunoastere amanuntita a numarului de sclavi, a numarului de persoane capabile sa poarte arme, precum si a marimii averilor si a numarului persoanelor impozabile. Alaturi de evidenta statului sclavagist apar si unele evidente ale stapânilor de sclavi.

Astfel, în antichitate se întâlnesc forme de evidenta ce pot fi asimilate întelesului modern de recensaminte statistice, în special în China, Egipt, Grecia si Imperiul Roman. Din documente rezulta ca poporul chinez dispunea înca din mileniul al IV-lea si al III-lea î.e.n. de date statistice cu privire la numarul populatiei, structura terenurilor si ca utiliza diferite tabele statistice referitoare la unele aspecte ale activitatilor agricole. În vechiul Egipt s-au gasit forme de evidenta care apartin perioadei de construire a piramidelor, izvorâte din nevoia de a tine evidenta sclavilor necesari pentru munca la aceste constructii uriase, a cantitatii de hrana necesara, cât si a cantitatii de materiale de constructie utilizate. Grecii si romanii foloseau curent recensaminte ca forma de evidenta în scopuri fiscale si militare. Ei organizau recensaminte pentru cunoasterea repartitiei terenurilor si a conditiilor de locuit în vederea fixarii impozitelor, precum si a cunoasterii numarului de persoane în stare de a purta arme. Dupa Tacit, împaratul Augustin a fost primul care a facut un recensamânt culegând date cu privire la averile particulare, la veniturile publice si la numarul soldatilor si corabiilor.

Recensamântul (censul) populatiei la romani avea un caracter periodic, efectuându-se din 5 în 5 ani, iar mai târziu din 10 în 10 ani.

Din documentele descoperite rezulta ca lucrari asemanatoare de evidenta erau folosite pe teritoriul de azi al tarii. Administratia romana din Dacia a introdus si aici lucrari asemanatoare de evidenta a populatiei, productiei si consumului, organizând servicii speciale de evidenta a populatiei (tabularium).

Aceasta lunga perioada istorica, care corespunde primei etape a aparitiei si dezvoltarii statisticii, denumita statistica practica, se poate caracteriza prin faptul ca se cunosc numai forme generale de evidenta, în majoritatea lor cu caracter statistic (recensaminte, înregistrari demografice din vechile cu privire la numarul nasterilor si deceselor etc.).

Odata cu trecerea la relatiile feudale de productie, pe masura dezmembrarii vechilor imperii din antichitate si a aparitiei principatelor independente, s-a simtit nevoia organizarii unor evidente mai cuprinzatoare pentru fiecare feudat în parte, cu privire la marimea bunurilor posedate, a rezultatului productiei si a evidentei proprietatilor incomplete asupra iobagilor de pe feude. În orânduirea feudala, în prima sa etapa, forma specifica de evidenta o constituia inventarul pentru mari latifundiarii, alaturi de care se întâlnesc forme de evidenta ale statului feudal sub forma de catagrafii, referitoare la structura populatiei si a proprietatilor, întocmite în special în scopuri fiscale.