Indicatorii mișcării salariaților

Indicatorii mișcării salariaților

Numărul și structura personalului de la întreprinderile de producție nu rămân constante, ele se schimbă pe seama încadrării concedierii și trecerii dintr-o categorie în alta a personalului.

Această mișcare se studiază în plan statistic și își găsește oglindirea în rapoartele statistice. Cel mai detaliat se studiază mișcarea salariaților în producție.

Numărul celor angajați se ia în considerație după următoarele categorii:

Angajați pe bază de încadrare organizată;

Angajați care au absolvit școli tehnico-profesionale;

Transferați de la alte întreprinderi și instituții;

Angajați în cadrul întreprinderii.

În afară de aceasta, se indică numărul persoanelor trecute în categoria de muncitori din alte categorii ale personalului, atât din subdiviziunile de producție, cât și din cele neproductive ale întreprinderii.

Numărul concediaților se ia în evidență, de asemenea, și după motivele concedierii. Se evidențiază următoarele categorii de concediați:

Transferați de la alte întreprinderi;

În legătură cu expirarea termenului prevăzut de contract sau de îndeplinirea lucrărilor;

În legătură cu plecarea la învățătură;

În legătură cu plecarea în rândurile armatei naționale, ieșirea la pensie sau din alte motive;

Concediați pentru absențe nemotivate sau pentru alte încălcări ale disciplinei de muncă. Totodată, se arată numărul salariaților trecuți în alte categorii ale personalului din activitatea de bază.

Circulația salariaților reprezintă numărul persoanelor încadrate și concediate, în mod respectiv circulație a salariaților de încadrare și circulație a salariaților de concediere.

Concedierea poate avea loc din diferite motive (din punct de vedere al producției, de stat sau din alte considerente).

Concedierea din alte motive se consideră circulație de concediere necesară.

Concedierea din motive neîntemeiate din punct de vedere al producției (pentru absențe nemotivate de la lucru și pentru alte cazuri de încălcare a disciplinei de muncă din inițiativă proprie) se numește circulație de concediere excesivă. În statistică, acest fenomen se numește fluctuația salaria- ților, ce influențează negativ asupra procesului de producție, deoarece înlocuirea unor lucrători cu alții ce nu au suficiente deprinderi de muncă duce la înrăutățirea rezultatelor muncii și la reducerea productivității muncii.

Numărul lucrătorilor la sfârșitul perioadei de calcul se determină astfel:

〖NS〗_SF=〖NS〗_INC+〖NS〗_A-〖NS〗_C

unde:〖 NS〗_SF. - numărul salariaților la sfârșitul perioadei;

〖NS〗_INC . - numărul salariaților la începutul perioadei;

〖NS〗_A- numărul salariaților angajați;

〖NS〗_C- numărul salariaților concediați.

Pentru aprecierea și analiza privind încadrarea și concedierea salariaților în statistică se calculează coeficienții ei.

Coeficientul rotației privind angajarea (salariați încadrați) reprezintă raportul dintre numărul total al persoanelor angajate în perioada curentă și numărul mediu scriptic al salariaților din această perioadă:

C_RA=〖(NS a)/NS〗_SCR

Coeficientul rotației privind concedierea (salariați concediați) reprezintă raportul dintre numărul total al salariaților concediați pe parcursul perioadei și numărul mediu scriptic al salariaților din aceeași perioadă:

C_RA=〖(NS c)/NS〗_SCR

Coeficientul fluctuației (mobilității) salariaților se calculează ca raport între numărul salariaților concediați pentru absențe nemotivate de la lucru și pentru alte cazuri de încălcări ale disciplinei de muncă și numărul mediu scriptic al salariaților:

C_FS=(C_N+C_ID)/〖NS〗_SCR

Coeficientul constanței salariaților (stabilității salariaților) reprezintă raportul între numărul salariaților care sunt prezenți în evidența întreprinderii pe parcursul perioadei și numărul mediu scriptic al salariaților:

C_CS=〖NS〗_EXIST/〖NS〗_SCR

Analiza pe baza acestor indicatori se realizeaza in dinamica de la o perioada la alta, de cel putin 3 pina la 5 ani. O asemenea analiza pune in evidenta tendintele de crestere sau de scadere a fenomenului de miscare a personalului.

Analiza intrarilor de personal trebuie realizata avind in vedere angajarile si anume sursa acestora. Sursele de angajare provin de la :

a) oficiile de forta de munca;

b) școli profesionale;

c) licee;

d) școli postliceale;

e)învățămîntul superior.

Principiul care trebuie sa stea la baza angajarilor trebuie sa fie cel al competentei profesionale. In privinta plecarilor de personal trebuie facuta o distinctie neta intre categoria plecarilor normale si cele avand cauze nejustificate. Pentru a doua categorie, este necesar sa fie stabilite implicatiile unui asemenea fenomen asupra activitatii intreprinderii.

Cauzele care pot genera fluctuatii se impart in 3 mari categorii si anume :

a) cauze legate de desfasurarea activitatii intreprinderii;

b) cauze legate de lipsa de protectie sociala;

c) cauze legate de personal.

Pentru limitarea tendintei de fluctuatie si prin evitarea influentei nefavorabile a fluctuatiei se creeaza premisele unei stabilitati a fortei de munca.

Analiza stabilitatii fortei de munca presupune calcularea unor indicatori specifici cum ar fi :

1) vechimea in aceeasi unitate - se calculeaza dupa relatia :