Populația urbană și consecințele urbanizării

1. Populatia in zone urbane

Cresterea rapida a populatiei mondiale, procesul de concentrare a unei parti din ce in ce mai mari din aceasta populatie intr-un numar din ce in ce mai mare de orase, de dimensiuni din ce in ce mai mari, constituie una dintre trasaturile ce definesc lumea contemporana.

Procesul de concentrare urbana este legat de dezvoltarea civilizatiei industriale si el poarta amprenta conditiilor istorice specifice pentru o anumita regiune geografica sau stat."Concentrarea urbana" reprezinta un proces obiectiv si este ca atare o legitate a dezvoltarii sociale.

Definirea unei zone urbane difera de la tara la tara, insa marimea populatiei este criteriul principal, deseori combinat cu densitatea populatiei si procentul populatiei care nu este angajata in agricultura.

O posibila definire a zonei urbane este cea a unui areal unde au loc activitati nelegate de agricultura(industrie si servicii) si unde locuiesc muncitorii acestora.Deasemenea orasul mai are si un statut legal oferit de guvernul national sau provinciar si este asociat cu forme specifice administrative.

Urbanismul reprezinta un mod de viata asociat cu zonele urbane.Sociologii sustin ca oamenii care locuiesc in zone urbane sifera schimbari in codul lor de valori , obiceiuri si comportament.Urbanizarea este un proces deseori asociat cu industrializare, modernizare si dezvoltare.Deasemenea se refera la procentul dintre numarul de locuitori ce locuiesc la oras si populatia unei tari.

Rata de urbanizare este procentul annual de crestere a populatiei in zonele urbane ale unei tari.Studiile au aratat ca urbanizarea este invers proportionala cu rata de urbanizare a oraselor.Din cauza marilor diferente de la o tara la alta in definirea mediului urban si a oraselor exista doua modalitati folosite in analiza comparativa: aceea care pleaca de la "definitiile nationale" ale populatiei urbane, si in acest caz nu se asigura comparabilitatea internationala si alta care adopta un anumit criteriu numeric, o limita inferioara a numarului populatiei unei localitati in asa fel incat toate localitatile ce depasesc aceasta limita sunt orase iar populatia lor constituie "populatie urbana".

1.1. Trăsăturile caracteristice ale mediului urban efectiv

• încadrarea populaţiei din acest mediu în ramuri economice şi sectoare de activitate neagricole, în care munca se desfăşoară cu ocupare permanentă, fără întreruperi sezoniere şi are un înalt nivel de productivitate (se pot include aici şi activităţile privind sectorul agricol şi alimentar industrializat);

• transferarea populaţiei ocupate – în procente crescânde – din sectorul productiv în sectorul serviciilor, din domenii în care predomină munca fizică în cele în care ponderea majoră o are munca intelectuală;

• modificarea structurii vieţii sociale, a concenpţiilor şi mentalităţilor indivizilor: restrângerea numerică a celulei familiale; independenţa membrilor adulţi – indiferent de sex – la vârsta majoratului; interesul crescând al populaţiei pentru o calificare superioară, pentru cultură, precum şi valorificarea optimă a unui „buget” crescând de timp liber;

• intensificarea mobilităţii, creşterea numărului contactelor sociale, amplificarea furnizării de bunuri de larg consum, precum şi a energiei şi a informaţiilor;

• dezvoltarea unei reţele complexe de mijloace de transport şi comunicaţii eficiente şi uşor accesibile.

1.2. Trăsăturile cadrului material specifice urbanului

• densitatea ridicată în ceea ce priveşte ocuparea solului, într-un perimetru mult extins;

• împărţirea teritoriului în zone specializate ca profil social-economic;

• dezvoltarea unei diversificate înzestrări cu edificii şi cu dotări tehnico-edilitare;

• preocuparea pentru calitatea fondului construit şi pentru aspectul spaţiilor libere;

• dezvoltarea unei reţele de comunicaţie cu mijloace perfecţionate de transport pentru categorii de trafic diferenţiate;

• dezvoltarea suprafeţelor spaţiilor verzi şi a zonelor pentru sport şi recreere.

2. Dezvoltarea oraselor si concentrarea urbana pe glob

Aparute cu cateva milenii in urma, orasele au urmat o evolutie lenta pana la inceputul secolului al XIX-lea, cand incepe, “fenomenul urban” propriu-zis legat de revolutia industriala, dezvoltarea transporturilor, etc. Caracteristici contemporane ale urbanizarii pe glob sunt : cresterea intense apopulatiei urbane si, in acest cadru, cresterea si mai rapida a orasului mare, accentuarea concentrarilor urbane si crearea de megalopolis-uri.

De la inceputul secolului al XIX-lea populatia mondiala a crescut de 2.64 de ori, in timp ce populatia urbana(din localitati avand peste 5000 locuitori), a crescut de 26,3 ori.Se considera ca in anul 1800 existau 7500 de orase cu peste 5000 de locuitori, 200 de orase cu peste 20000 de locuitori si 45 cu peste 100000. In 1950 numarul acestor localitati urbane au crescut astfel : primele la 27600, cele din categoria de 20000 locuitori si peste la 5500 si ultimele, de la 45 la 875. Iar in 1963 , 1/3 din populatia mondiala traia in orase de 5000 de locuitori, 1/5 in cele de 20000 de locuitori si 13% in marile orase cu peste 100000 de locuitori.