Recensământul

INTRODUCERE

Cunoasterea starii economice si sociale a tarii, a evolutiei de ansamblu a societatii românesti, etapa de etapa, pe parcursul istoriei si devenirii sale moderne s-a constituit, de-a lungul timpului, într-un obiectiv prioritar al statisticii noastre nationale. Într-un asemenea context, un loc de prim ordin l-a ocupat conceperea si realizarea recensamintelor populatiei, cronica statisticii oficiale din România consemnând asemenea preocupari înca de la Unirea Principatelor din 1859.

Ultimul recensamânt, din martie 2002, reprezentând cel de-al zecelea recensamânt al populatiei organizat pe principii moderne în tara noastra, prin anvergura si complexitatea sa, prin conceptie si organizare, prin metodologiile implementate, în conformitate cu standardele internationale, ne situeaza în acest domeniu în rândul statelor avansate ale Europei. Se impune sublinierea si a altor particularitati distinctive, care reprezinta tot atâtea ratiuni de interes pentru o cercetare statistica de o asemenea amploare si care-i dau o relevanta aparte:

- recensamântul din martie 2002 prezinta, dupa o perioada relativ îndelungata (de 10 ani) principalele componente ale situatiei demografice a tarii;

- ramâne înscris ca cea mai importanta si complexa cercetare statistica de la acest început de secol si mileniu, cu certe rezonante în timp, rezultatele sale devenind indubitabil, din perspectiva anilor ce vor veni, o importanta zona de referinta;

- evidentiaza demersul activ al societatii noastre pentru integrarea României în structurile europene si, în particular, al alinierii statisticii oficiale românesti la standardele si normele comunitare.

CARACTERISTICI GENERALE

Compararea datelor furnizate de recensamântul din 2002, cu cele din 1992, consemneaza faptul ca populatia României si structura ei demografica au înregistrat în aceasta perioada evolutii, tendinte si mutatii noi, diferite de cele care au avut loc în deceniile anterioare. Ele au fost determinate sau influentate de actiunea convergenta a unui complex de factori de natura politica si economica specifici ultimului deceniu. Aceste tendinte si particularitati se constituie într-o rezultanta a amplului si dificilului proces de tranzitie, de reconstructie sociala si morala, de reformare a economiei si societatii românesti, pe calea modernizarii si a valorilor democratiei.

Modificarile structurale care s-au produs în acesti ani au determinat unele trasaturi specifice, de ordin cantitativ dar si calitativ, atât în ceea ce priveste evolutia numarului populatiei, cât si a caracteristicilor ei socio-demografice sau economice. Se observa o evolutie descendenta a numarului locuitorilor tarii si accentuarea procesului de îmbatrânire demografica. Sunt relevante în acelasi timp unele tendinte favorabile, cu efecte pozitive în ceea ce priveste în special calitatea resurselor umane disponibile.

Se detaseaza, astfel, ca fenomene si tendinte concordante deschiderilor si progreselor din societatea noastra, cresterea nivelului general de instruire al populatiei si reducerea analfabetismului, schimbarile intervenite în structura confesionala, ce confirma libertatea de care se bucura existenta si dezvoltarea cultelor religioase, nivelul ridicat de propagare a fenomenului religios, inexistenta discriminarilor pe criterii etnice cu privire la accesul la învatamânt sau la folosirea limbii materne, respectiv libera circulatie a persoanelor în cadrul migratiei interne si externe.

NUMARUL SI DENSITATEA POPULATIEI

Numarul populatiei României, înregistrat la recensamântul din martie 2002, a fost de 21.680.974 locuitori, situând tara noastra pe locul 9 ca marime între tarile europene.

Distributia pe regiuni de dezvoltare releva faptul ca cel mai mare numar de locuitori se afla în Nord-Est, Sud-Est si Sud, regiuni ce însumau aproape 10 milioane de locuitori (45,7% din populatia României). Cel mai mic numar de locuitori se înregistra în regiunea Vest (cu aproape 2 milioane locuitori). De remarcat ca aproape 30% din populatia tarii era concentrata în 7 judete (fiecare cu peste 700 mii locuitori).

Conform datelor furnizate de ultimele doua recensaminte, perioada 1992-2002 s-a caracterizat prin reducerea numarului populatiei, aceasta înregistrând o scadere de 1,1 milioane persoane, declin demografic care s-a produs într-un ritm mediu anual de -0,5%. Reducerea populatiei în perioada analizata a fost influentata de micsorarea accentuata a natalitatii si de soldul negativ al migratiei externe.

Comparativ cu 1992, se constata mentinerea preponderentei populatiei urbane a tarii (52,7%). Daca populatia urbana s-a redus în perioada 1992 - 2002 cu un ritm mediu anual de -0,8%, pentru populatia rurala ritmul mediu anual de scadere a fost de numai -0,2%, diminuându-se, astfel, decalajul procentual între cele doua medii. Asadar, asistam la o temporizare a procesului de urbanizare, chiar la o stopare a acestuia.