Statistică. Rata inflației - statistică macroeconomică

1.1. Definiţia inflaţiei şi a ratei inflaţiei

Inflaţia reprezintă fenomenul de creştere continuă şi generală a preţurilor sau o scădere persistentă a puterii de cumpărare a banilor din economie. Fenomenul de creştere a preţurilor se manifestă datorită dezechilibrului dintre cererea de monedă din economie şi masa monetară aflată în circulaţie. Acest dezechilibru poate avea ca surse: diminuarea activităţii economice, o creştere monetară nejustificat de mare. Este evident că în cazul în care se manifestă simultan ambele surse decalajul inflaţionist se adânceşte foarte mult.

Aceste aprecieri teoretice sunt greu de observat în practică. Nu putem spune cu uşurinţă dacă o creştere de preţ a unui produs se datorează excesului de masă monetară sau a creşterii calităţii acestuia. Totuşi pentru o mai uşoară identificare a fenomenului inflaţionist ar trebui să precizăm şi ce creşteri de preţ nu constituie inflaţie:

• inflaţia nu este o creştere întâmplătoare sau de scurtă durată a preţurilor; astfel creşterile preţurilor din faza de expansiune economică sau a bunurilor sezoniere nu trebuie etichetate a constitui inflaţie câtă vreme există probabilitatea revenirii la preţurile anterioare odată cu faza de recesiune economică, respectiv schimbarea anotimpurilor ;

• inflaţia nu priveşte creşterea nivelului preţurilor la nivel individual sau al unui bun "reprezentativ" (cum ar fi aurul, spre exemplu), ci se referă la o creştere a nivelului general al preţurilor ;

Deasemenea nu trebuie să ne îngrijoreze orice nivel al creşterii preţurilor şi să-l catalogăm drept inflaţie; dacă această creştere de preţuri este însoţită de o creştere economică substanţială şi ea nu influenţează deciziile luate de agenţii economici atunci nu avem motive să o catalogăm drept inflaţie; subiectivitatea implicată de aprecierea privind influenţarea deciziilor agenţilor economici face ca acest criteriu să prezinte o mai mică importanţă.

Fenomenul inflaţionist este extrem de complex fiind supus unor determinări de ordin economic, politic, social, de anticipare, ceea ce face ca trăsăturile sale să nu apară cu claritate. De aceea, între teoreticienii inflaţiei apar controverse în ceea ce priveşte măsurarea, cauzele şi remediile sale. Deşi deprecierea monedei este un element comun tuturor proceselor inflaţioniste apar complicaţii şi divergenţe datorită ritmurilor diferite de creştere a preţurilor individuale şi a dificultăţii în determinarea cauzelor principale ale acestor creşteri.

1.2. Clasificări ale inflaţiei

Există numeroase clasificări ale inflaţiei. Vom prezenta patru criterii de clasificare şi vom analiza înţelesurile diverselor categorii de inflaţie:

1. După modul de funcţionare al pieţei avem:

• inflaţie deschisă;

• inflaţie reprimată.

Dacă inflaţia este deschisă orice exces de cerere (pe piaţa bunurilor sau a forţei de muncă) conduce la o creştere a preţurilor şi salariilor. Inflaţia reprimată apare atunci când controlul guvernamental împiedică creşterea preţurilor astfel încât excesul de cerere este doar reprimat, nu şi redus. Însă odată cu îndepărtarea controlului guvernamental trebuie să ne aşteptăm la creşteri de preţuri şi salarii.

2. După ritmul de creştere al preţurilor avem:

• inflaţie târâtoare;

• inflaţie moderată;

• inflaţie galopantă;

• hiperinflaţie.

Aplicarea acestui criteriu se realizează prin aprecierea nivelului ratei inflaţiei. În general se apreciază că o rată a inflaţiei de 2-3% caracterizează o inflaţie târâtoare, rate mai ridicate indicând inflaţii moderate sau galopante. Precizarea unor limite ale ratelor corespunzătoare reprezintă o alegere mai mult subiectivă a economiştilor. O stare aparte o constituie hiperinflaţia ce se manifestă prin ritmuri de creştere ale preţurilor exagerate şi accelerate. În situaţia de hiperinflaţie banii îşi pierd funcţia de rezervă de valoare şi chiar şi pe aceea de mijloc de schimb.

3. După aşteptările inflaţioniste ale agenţilor economici:

• inflaţie anticipată;

• inflaţie neanticipată.

Conform teoreticienilor aşteptărilor inflaţioniste o inflaţie ce a fost corect anticipată de către agenţii economici nu le afectează în mod major deciziile de producţie, costurile implicate de existenţa inflaţiei în economie fiind minimizate, pe cât posibil. Deci numai o inflaţie neanticipată are efecte reale în economie afectând producţia şi ocuparea forţei de muncă.