Abordări conceptuale privind sistemul administrației publice locale

Abordări conceptuale privind sistemul administrației publice

Noțiunea de administrație publică este una extrem de controversată atunci cînd vine vorba de definirea ei. Pe de o parte opinia generală a oamenilor este diferită, uneori contradictorie, iar pe de altă parte autorii de specialitate, teoreticienii nu au reușit încă să se pună de acord cu privire la o definiție clară.

În aceeați ordine de idei, se pot găsi numeroase definiții ale conceptului de administrație publică, fără a putea, deocamdată, cu certitudine, spune care este corectă.

O primă definiție ar putea fi cea dată de Antonie Iorgovan, conform căreia administrația publică reprezintă „o categorie de autoritate publică, care potrivit Constituției și legilor este chemată să execute legea, sau, în limitele legii să presteze servicii publice, uzînd, în acest scop, de prerogativele specifice puterii publice”. Cu alte cuvinte, potrivit acestui autor, administrația publică nu este altceva decît o parte integrantă a puterii executive, care, pe lînga faptul că execută legile, le pune în practică, mai prestează servicii publice, adica servicii în beneficiul cetațenilor. Autoritatea administarției publice rezidă, tot în opinia autorului, în faptul că este o putere publică, adica o autoritate, care, chiar dacă nu este aleasă, este numită de persoanele alese de popor să îi reprezinte.

O a doua definiție a conceptului de administrație publică ar putea fi cea a lui Charles Debbash, conform căruia ea este „aparatul de gestiune a problemelor publice”. Altfel spus, un popor, o comunitate locală se confruntă cu o problemă, fie ea de ordin etnic, transportațional (nevoia de un mijloc de transport in comun care să aibă o anumită rută), iar administrația publică nu este altceva decît instituția care oferă soluția acestei probleme. În sens concret, luînd exemplul de mai sus, administrația publică, în speta primariacere regiei de transport în comun introducerea unei linii noi pe ruta cerută de cetateni.

O altă definiție a conceptului de administrație publică ar putea fi aceea comform căreia ea desemnează „ansamblul de organe care înfaptuiesc, conduc și execută treburile publice”. Cu alte cuvinte, administrația publică este, prin prisma acestei definiții organismul, care în corelație cu treburile publice are 3 misiuni: de a le infăptui, conduce și executa. Adică organele administrației publice urmăresc interesul public, sa aplice în parctica acțiunile necesare menținerii funcționalității sistemului. În fapt aceste acțiuni, conform definiției date, urmaresc 3 pași: înfăptuirea – adică identificarea treburilor publice sau altfel spus definirea măsurilor ce trebuie luate în interesul public; conducerea – adica stabilirea modului în care organul în cauză va acționa în ceea ce privește o problemă dată, o treabă publică și în final, executarea – adică punerea în practică a celor stabilite în pasul doi.

O a patra definiție a administrației publice, conform lui J. P. Harris si John J. Corson susțin că ea este „activitatea prin care se realizează scopurile și obiectivele guvernului”, cu alte cuvinte puterea executivă a statului, guvernul, are la rîndul lui o fracțiune executivă, care aplică în practică politicile lui. Trebuie menționat că această definiție a administrației publice, conform căreia ea ar fi instrumentul puterii executive este des întalnit între teoreticieni. Nu neapărat sub forma de față.

O a cincea definiție a administrației publice ar fi cea a lui John Pfiffner si Robert Presthus, conform cărora „Administrația publică, ca domeniu de activitate este în principal preocupată de mijloacele pentru implementarea valorilor politice”. Valorile politice ale unei societăți democratice sunt date de alesul poporului, sunt stabilite în conformitate cu convingerile, realitățile de fapt ți alte variabile, iar in sensul definiției celor doi autori, domeniul de activitate al administrației publice este găsirea de modalități de punere în practică a acestor valori.

O altă definiție a administrației publice este formulată de Nicholas Henry, care o vede pe „aceasta diferit de tendințele politice, atît prin accentuarea comportamentului birocratic dar, mai ales, prin sistemul structurilor proprii și metodologiilor aplicate pentru realizarea scopurilor guvernamentale”. Acest autor vede administrația publică ca un organ independent de tendințele politice prin două caracteristici numite : prima ar fi comportamentul birocratic, mai accentuat, ceea ce face ca luarea unei decizii, implementarea unui program să fie supuse unui proces complex, sub acțiunea mai multor factori decizionali; în timp ce a doua caracteristică ar fi aceea că administarția publică dispune de structuri și metodologii proprii, care-i conferă individualism și pe care le utilizează în realizarea obiectivelor decise la nivel guvernamental.