Administrația publică de stat - prefectul și prefectura

1. Istoricul institutiei prefectului in Romania

In traditia juridica romaneasca influenta romana are cea mai mare pondere dat fiind statutul nostru de popor latin .

Una dintre institutiile juridice si militare prezente in Dacia Antica este si cea a Prefectului , care avea conotatii civile , militare si economice , datorita importantei sale in guvernarea provinciei .

De la sensul initial in decursul timpului au intervenit modificari prin restrangerea sensului acestui cuvant .

Printre primele sensuri moderne ale institutiei de Prefect apare ca reglementata de Napoleon Bonaparte in anul opt de la marea revolutie franceza .

Prefectul era reprezentantul Guvernului si totodata seful departamentului unde functiona .

In stransa legatura cu legislatia franceza de care ne leaga multe traditii si influente , institutia prefectului si a prefecturii a fost reglementata si in principatele romane si in timpul regalitatii .

Dupa Unirea Principatelor Romane sub domnitorul Alexandru Ioan Cuza, a fost promulgata Legea nr.2/1864 prin care se reglementa impartirea administrativ-teritoriala a tarii in judete. Potrivit dispozitiilor acelei legi, prefectul era considerat reprezentantul puterii pe plan local si administrator al intereselor locale.

Pe de alta parte, exista si un consiliu judetean ca autoritate deliberativa care reprezinta interesele economice ale judetului, precum si un comitet permanent al acestuia ca structura executiva( dar cu unele atributii deliberative).

Legislatia de inspiratie franceza, aplicata in Romania dupa Marea Unire din 1918, a atribuit prefectului o dubla calitate, si anume, de sef al serviciilor publice de specialitate desconcentrate in teritoriu, precum si aceea de reprezentant al guvernului in judet.

In calitatea sa de sef al administratiei publice teritoriale, prefectul numea, schimba si concedia functionarii publici din serviciile de interese local.

In calitatea lui de reprezentant al Guvernului, prefectul exercita atributiile de control si supraveghea asupra serviciilor publice de specialitate si asupra comunelor rurale si urbane.

Potrivit legilor referitoare la administratia publica din anii 1925 si 1936, prefectul era considerat functionar public, fiind recrutat dintre cetatenii care intruneau anumite calitati, dar nu din randul functionarilor.

Conform legislatiei din 1939, situatia publica a prefectului s-a modificat intrucat, prin infiintarea tinuturilor, judetele au devenit circumscriptii ale serviciilor publice de specialitate.

Prin Decretul-lege din 1940 s-a revenit la institutia politica a prefectului, acesta fiind numit si revocat prin decret, dintre membrii partidului aflat la guvernare.

In prezent, conform art.123 din Constitutie, prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local si conduce serviciile publice desconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale, din unitatile administrativ-teritoriale.

Organele administratiei publice reprezinta acele verigi ale structurii organizationale care, potrivit Constitutiei si legii, au personalitate de drept public si actioneaza din oficiu pentru executarea legii sau prestarea serviciilor publicein limitele legii, sub controlul direct sau indirect al parlamentului.

2. Elemente de drept comparat privind istoria institutiei prefectului

In Franta, incepand din anul 1982, administratia publica teritoriala este realizata prin colectivitatile locale descentralizate si prin serviciile desconcentrate ale statului, care sunt conduse de prefect.

Legea franceza din 1982 a stabilit continutul “puterilor” prefectului, precum si rolul subprefectilor de arondisment in implementarea politicilor publice elaborate de Guvern.

3. Structura Administrativa in Romania

Confrom prevederilor legii, in tara noastra se regaseste urmatoarea structura administrativa:

a) Administratia centrala:

- organele supreme ale administratiei publice: Presedintele Romaniei si Guvernul;