Analiza procesului de gestionare a crizei în cazul falimentului Băncii Internaționale a Religiilor

CAPITOLUL I

ANALIZA PROCESULUI DE GESTIONARE A CRIZEI IN CAZUL FALIMENTULUI BANCII INTERNATIONALE A RELIGIILOR

1.1. Definirea crizei

Ne confruntam în ultimii ani, si în special în ultima perioada, cu situatii de criza extrem de diverse care, pe lânga populatie si mediu, afecteaza în mod direct si companiile.Ma voi referi în continuare la efectele si consecintele crizelor asupra companiei,si in special asupra bancilor.

Prin definitie, compania reprezinta un organism care are functii vitale, precum organismul uman: functia de productie, comerciala, financiar-contabila, de resurse umane si de cercetare-dezvoltare. Afectarea, în tot sau partial, a acestor functii conduce la deteriorarea situatiilor financiare pentru orice companie, indiferent de domeniul de activitate.

O altă definiţie lămuritoare în înţelegerea conţinutului şi caracteristicilor crizei este şi cea care o prezintă drept : ,,o serie de evenimente derulate cu repeziciune, care sporesc peste nivelul normal impactul forţelor destabilitatoare (subl.ns.) asupra sistemului internaţional general sau a oricărui din subsistemele sale” .

În abordarea corectă a acestei problematici, semnificaţiile semantice sunt hotărâtoare, pentru că în literatura de specialitate, dar şi în practică, apar expresii care pentru unii înseamnă ,,moment de instabilitate în afacerile firmei”, sau ,,situaţie de conflict intens”, pentru alţii ,, izbucnire a unor tensiuni cu tendinţă spre schimbare”, sau ,, o situaţie urgentă” în care membrii unei structuri de grup se confruntă cu o problemă ce poate deveni ameninţătoare”. În accepţiunea curentă, crizele se constituie dintr-o combinaţie din tipurile existente : economic, politic, social, militar,..., de unde şi complexitatea şi sensibilitatera abordării acestora, pentru că în manifestare crizele pot avea şi alte tente decât cele principale, de „salience”să le zicem.

Din acest motiv este foarte importanta gestionarea eficienta a unei situatii de criza care poate surveni în orice moment, cu un impact mai redus sau mai puternic asupra companiei.

Pentru început, în scopul unei bune întelegeri, trebuie sa definim conceptul de criza. Exista mai multe definitii ale acestei stari, însa toate au câteva caracteristici comune, si anume: reprezinta un moment critic; se declanseaza brusc, prin schimbarea rapida si brutala a unei stari; se manifesta prin dificultati; reprezinta un moment periculos, o situatie grava, ce induce o perioada de tensiune.

Însă indiferent de definiţia care s-ar da, specialiştii în domeniu sunt de acord că o criză poate fi recunoscută printr-un număr de caracteristici cu caracter general, dintre care menţionăm :

- caracterul relativ neaşteptat, de surpriză ;

- derulare rapidă a evenimentelor ;

- informaţii puţine, insuficiente, stare de incertitudine ;

- mediatizare intensă şi multiplă ;

- considerarea unui timp de reacţie foarte strâns de luare a deciziilor.

Tot literatura de specialitate scoate în evidenţă şi existenţa a două caracteristici de bază ale crizei ce nu trebuie omise din nici o analiză referitoare la aceste procese din mediile social-economic şi natural :

1. Severitatea crizei, traductibilă prin conştientizarea gravităţii şi urgenţei ameninţării la adresa obiectivelor patrimoniale, a intereselor şi a valorilor fundamentale ale părţilor aflate în situaţia cu tendinţă conflictuală. Bineînţeles că există şi posibilităţi de cuantificare a severităţii crizelor, acestea fiind funcţie de mărimea şi iminenţa producerii riscurilor şi a ameninţărilor, raportate la un moment temporal ce poate fi : iminent, intermediar, îndepărtat.

Importanţa deosebită a acestei prime caracteristici de bază rezidă în aceea că părţile implicate în procesul conflictual trebuie să-şi dea seama de importanţa crizei apărute, astfel încât să se ia cele mai indicate măsuri de reacţie în respectiva situaţie apărută, situaţie care se poate menţine la acelaşi nivel, dar poate foarte bine (şi de multe ori aceasta este tendinţa) de a evolua.

2. Intensitatea crizei apare în cursul desfăşurării acesteia şi indică nivelul agresivităţii,

violenţei, acţiunilor celor mai puternice iniţiate de fiecare dintre părţi. Întrucât în acest caz ne întâlnim cu gradul de violenţă al acţiunilor întreprinse, iar în situaţia anterioară eram în prezenţa diferitelor ipostaze ale crizei, materializate funcţie de percepţiile asumate, nu putem vorbi de o evoluţie în acelaşi sens a celor două caracteristici. Astfel, putem să fim în prezenţa unei crize severe, dar de mică intensitate, cum la fel de bine se poate întâlni şi situaţia diametral opusă, ca şi toate combinaţiile teoretic posibile.