Analiza sistemică a unei instituții publice de la nivel central

Introducere

În elaborarea prezentei lucrări am considerat că orice proces sau fenomen poate fi privit ca un sistem, că orice activitate în concepţie modernă se comportă ca aparţinând unei tipopogii sistemice, teoria contemporană a sistemelor confirmând vechea axiomă că unităţile întregului nu se rezumă la cele ale părţilor sale, ci la unitatea lor organică. Sistemul a fost apreciat de Aristotel ca fiind mai mult decât suma părţilor (compartimentelor); el reprezintă un ansamblu unitar de elemente aflate într o permanentă legătură, urmărind înfăptuirea unui scop.

În 2000 de ani conceptul de sistem a evoluat; la începutul secolului XX lea, între 1928-1950 biologul german Ludwig von Bertalanffy a pus bazele teoriei generale a sistemelor. Acesta a formulat o primă variantă a teoriei ce studiază sistemele deschise care schimbă fără discontinuitate materie şi energie cu mediul exterior. În anii 1950-1970, alţi cercetători s au preocupat de punerea la punct a aparatului logic - conceptual şi matematic al teoriei generale a sistemelor.

Intenţia teoriei generale a sistemelor este a dezvălui proprietăţi, principii şi legi care sunt caracteristice sistemelor în general, independent de varietatea lor sau de natura elementelor lor componente. Principala consecinţă a teoriei o constituie introducerea unei noi viziuni ştiinţifice - denumită sistemică - datorită virtuţiilor metodologice ale triadei conceptuale "sistem - structură - funcţie", în cercetarea totalităţilor (ansamblurilor organizate).

Din perspectiva teoriei generale a sistemelor, sistemelor sociale sunt privite ca entităţi dinamice, în interacţiune, în continuă transformare şi în permanent legătură cu mediul înconjurător de la care se influenţează şi pe care îl modifică, la rândul lor nemijlocit .

În reprezentarea realităţii, conceptul de sistem scoate în evidenţă, cu precădere, interacţiunea, corelarea, relaţiile dintre elementele întregului, altfel spus, organizarea lui, iar într un anume sens, noţiunea de sistem este opusă haosului. Ştiinţa conducerii priveşte întreaga natură ca o ierarhizare de sisteme care se includ şi se depăşesc, care semnifică totodată acţiunile ce concură în acest scop. Dar crearea unui sistem nu înseamnă şi înlăturarea totală şi definitivă a dezordinii în sectorul respectiv al mediului ci numai reducerea ei într o măsură mai mică sau mai mare.

Societatea este o realitate care constituie un palier distinct al lumii materiale. Ca obiect al existenţei societatea a fost adesea concepută ca un sistem. Un model sistemic al societăţii este posibil deoarece poate explica o serie de aspecte importante privind funcţionarea acesteia, se poate vorbi de un sistem social, se pune totuşi întrebarea daca societatea se reduce numai la sistemul social. Confuzia care se face între societate şi sistemul social are la origine conceperea sistemului ca noţiunea cea mai cuprinzătoare cu putinţă. Noţiunea de sistem se referă la o realitate complexă , care poate fi formalizată, iar sub forma cea mai deplină, modelată şi tratată matematic.

În lucrarea lui Ioan Alexandru conceptul de sistemul social este definit din două perspective, prima perspectivă este cea a analizei procesului prin care sistemul este studiat ca asamblu de subsisteme stârns legate intre ele , iar cea de-a doua perspectivă este a analizei rezultatului final prin care sistemul este tratat ca asamblu,poate fi imposibil a stabili modul în care sunt unite pentru a forma sistemul total.

Un sistem poate fi considerat un ansamblu de interacţiuni privilegiate între ele, actori sau grupuri de actori şi produsele lor: efecte, acţiuni, procese .

Categoria de sistem şi concepţia sistemică sunt legate nemijlocit de categoria de structură, deoarece orice sistem are elemente structurate într un anumit mod, iar structura joacă un rol principal în determinarea sistemului. Sistemul şi structura se presupun reciproc.

Abordarea sistemică a cadrului organizaţional este general aplicabilă, impune o perspectivă holistă, impune atenţie faţă de complexitatea organizaţiei, trasează legături între cauzele şi efectele ineficienţei, permite o predicţie a evoluţiei viitoare şi nu în ultimul rând permite aplicarea la diferite nivele analitice.

Abordată într-o viziune sistemică, activitatea specifică administraţiei publice se desfăşoară prin intermediul unei multitudini de forme instituţionale ce constituie un angrenaj instituţional, ale cărui principii de organizare variază în funcţie de problemele puse, de presiunile exterioare şi de preocupările proprii, dar care presupune şi integrarea sa în mediul social, politic şi economic existent cu multiple diferenţieri în spaţiu şi timp. Sistemul administrativ este un subsistem al mediului social, aflat în interacţiune permanentă şi reciprocă cu celelalte componente ale acestuia (sistem politic, sistem bio-social, sistem economic, sistem ecologic, sistem cultural). În acelaşi timp, sistemul administrativ este un sistem integrator şi complex ; el poate fi definit ca un ansamblu coerent de structuri, instituţii şi reglementări interdependente prin care se înfăptuieşte activitatea de administraţie publică, ca proces real.

Cunoaşterea şi aprofundarea relaţiilor structurale interne ale administratile publice- instituţiile administrative, autorităţile administrative, colectivităţilor local, regulile juridice sau nejuridice, mijloacele materiale şi umane ale adminitraţiei publice- nu se pot realiza în bune condiţii dacă nu stabilim mai întai care sunt relaţiile, pe de o parte între administraţia publica centrală sau locală ca subsisteme ale sistemului social global şi celelalte elemente ce formează subsisteme disticte şi care, împreună, compun mediul sau cadrul social înconjurator al administratiei publice.

1. Scurtă introducere a instituţiei

Piaţa muncii a suferit schimbări puternice în ultimul deceniu. Modificarile apărute au creat nevoia unei noi instituţii. Una modernă, flexibilă cu capacitatea de a răspunde acestor provocari. Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM) a fost înfiinţată începând cu data de 01.01.1999 ca instituţie publică de interes naţional, este organizată si funcţionează potrivit prevederilor Legii nr. 202/2006 privind organizarea si funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă.