Aplicabilitatea modelului politic în administrația publică din România

CAP I

Cadrul general al deciziei administrative

Decizia constituie forma sintetica a actului de conducere. Orice decizie presupune o selectie constientă din mai multe variante de actiune si in acelasi timp o orientare catre unul sau mai multe scopuri.

Luarea si executarea deciziilor reprezinta unul dintre scopurile fundamentale, poate chiar singurul, al oricarei organizatii, al oricarui tip de manager; orice organizatie depinde de natura deciziilor care sunt luate in interiorul sau si de cei care decid, fie ca aceste decizii sunt luate individual, fie ca sunt luate in grup.

Decizia este ireversibila. A nu lua decizii inseamna de fapt a decide sa nu iei decizii pentru rezolvarea unor probleme.

Principala modalitate prin care se manifesta managementul in sfera institutiilor si serviciilor publice este decizia administrativa.

Decizia administrativa poate fi definita ca o manifestare de vointa a unui organ al administratiei publice, constand intr-o optiune in vederea realizarii unui scop.

Spre a fi in masura sa slujeasca interesul general al societatii, decizia administrativa trebuie:

1. sa aiba un puternic temei stiintific

2. sa aiba un caracter realist, sa contina cea mai adecvata rezolvare a problemei in cauza, pe baza unei evaluari exacte a situatiei de fapt

3. sa intervina in timp util.

Numai in felul acesta se poate realiza misiunea administratiei publice, caracterul social

politic al deciziei administrative, ca factor de realizare a politicii statului.

In esenta sa, decizia, care sintetic concretizeaza hotararea de a actiona sau nu intr-un anumit mod fata de un anumit obiectiv, are la baza un proces decizional ce presupune parcurgerea urmatoarelor etape principale:

- stabilirea obiectivelor administrative, care pot viza, fie latura interna a administratiei (structura sa), fie pe cea exterioara (orientata si spre satisfacerea interesului general);

- culegerea, prelucrarea si analiza informatiilor administrative;

- elaborarea de variante alternative si adoptarea deciziei administrative;

- executia si controlul rezultatelor obtinute.

Ca sa aiba valabilitate, o decizie administrativa trebuie sa fie legala, sa respecte dispozitiile in vigoare ale legii. Fundamentarea juridica a deciziilor administrative constituie o conditie hotaratoare pentru aplicabilitatea acestora. Faptul mentionat atesta insemnatatea deosebita a activitatilor juristilor.

Nici o decizie administrativa nu trebuie sa fie adoptata fara consultarea acestora, intrucat ei sunt cei mai in masura sa se pronunte cu privire la fundamentarea juridica a unei decizii.

O mare parte a activitatii managerilor din administratia publica consta in elaborarea si adoptarea deciziilor. In principiu, luarea deciziilor in administratia publica consta in a alege dintre diferite alternative si mijloace de indeplinire a acestora pe cele care ar trebui urmate de o organizaţie.

Procesul decizional se bazeaza pe utilizarea diferitelor modele de fundamentare, cele mai importante fiind modelul managerial traditional, modelul politic si modelele mixte.

In cele ce urmeaza voi punea accent pe modelul politic prin analizarea acestuia.

CAP II

Modelul Politic (Modelul Incremental)

Elaborat de Charles Lindblom, modelul incremental al deciziei incearca sa depaseasca

dificultatile modelului rational. Ideea central de la care porneste este ca deciziile asupra politicilor publice se caracterizeaza in chip hotarator prin negociere, targuiala, compromis intre cei implicati in procesul decizional.

Potrivit modelului incremental, decidentii:

- tin seama numai de acele scopuri, obiective care difera incremental ( foarte

putin) de status quo;

- tin seama de un numar limitat de consecinte prevazute in alternativele

considerate;

- modifica scopurile in functie de alternativele disponibile si invers, ajusteaza

alternativele disponibile la scopurile propuse;

- reformuleaza continuu problema cu care se confrunta in functie de noile informatii;

- analizeaza si evalueaza alternativele printr-un sir de pasi marunti; ca urmare,

alegerile sunt modificabile continuu in timp;

- remediaza continuu problemele sociale existente, mai degraba decat sa le rezolve

complet la un anumit moment;

- impartasesc responsabilitatea analizei, evaluarii, alegerii cu multe grupuri din

societate, astfel incat procesul de elaborare a politicilor publice este fragmentar si

impartit intre diferiti actori sociali.