Extras din referat

Tema 1. Noțiuni privind contabilitatea și principiile de bază ale acesteia

1.1. Noțiuni privind contabilitatea și rolul ei în sistemul informațional

Contabilitatea este un mijloc de culegere, sintetizare și prezentare a informației privind activitatea entității economice și rezultatele sale financiare.

Obiectivele contabilității sunt:

1) să furnizeze informații necesare elaborării planurilor și programelor de activitate economică;

2) să asigure urmărirea și controlul valoric al activităților desfășurate, prin înregistrarea cronologică și sistematică a operațiilor economice și financiare, prelucrarea informațiilor cu privire la situația patrimoniului, informații necesare atât pentru nevoile proprii ale entității economice, cât și în relațiile cu acționarii și asociații, clienții, furnizorii, băncile, cu organele fiscale și alte persoane fizice și juridice;

3) să asigure controlul integrității patrimoniului prin înregistrarea existențelor și mișcărilor elementelor patrimoniale, pe categorii, pe locuri de depozitare sau păstrare, persoanele în responsabilitatea cărora se află, etc.;

4) să furnizeze informațiile necesare întocmirii situațiilor financiare care reflectă imaginea fidelă a patrimoniului, a rezultatelor obținute, astfel încât aceste informații să poată fi utilizate de toți utilizatorii la luarea deciziilor manageriale.

Pentru realizarea obiectivelor sale, contabilitatea îndeplinește următoarele funcții:

1) Funcția de înregistrare și prelucrare a datelor - constă în consemnarea, potrivit unor principii și reguli proprii, a proceselor și fenomenelor economice ce apar în cadrul entităților economice și se pot exprima valoric.

2) Funcția de informare a contabilității rezidă în furnizarea informațiilor privind structura și dinamica patrimoniului, a situației financiare și a rezultatelor obținute în scopul fundamentării deciziilor. Contabilitatea are o funcție de informare internă (pentru conducerea entității) și o funcție de informare externă (a terților). Perfecționarea acestei funcții este condiționată de folosirea pe scară largă a mijloacelor de culegere și prelucrare a datelor în vederea obținerii unor informații operative, rapide și de calitate la toate nivelurile organizatorice.

3) Funcția de control este legată de funcția de informare. Ea constă în verificarea cu ajutorul informațiilor contabile a modului de păstrare și utilizare a valorilor materiale și numerarului, de gospodărire a resurselor, controlul respectării disciplinei financiare etc.

4) Funcția juridică. Datele din contabilitate și documentele primare servesc ca mijloc de probă în justiție, pentru a dovedi realitatea unor operațiuni economice, pentru stabilirea răspunderii patrimoniale pentru pagubele produse. Ele ajută la soluționarea unor litigii.

5) Funcția previzională. Informațiile furnizate de contabilitate sunt utilizate la stabilirea tendințelor viitoare ale fenomenelor și proceselor economice.

Prin evidență, în general, se înțelege înregistrarea (reflectarea), într-o ordine și pe baza unor principii stabilite a fenomenelor și proceselor din natură și societate, care se desfășoară într-un anumit loc și timp, cu scopul de a servi necesităților impuse de activitatea practică.

Evidența economică constituie un sistem unitar de înregistrare, urmărire și control, documentat, cronologic și sistematic, în etalon cantitativ și valoric, pe baza unor principii bine stabilite, a fenomenelor și proceselor economice, în scopul cunoașterii activităților desfășurate. Fiind legată de activitatea economică, ea a existat în toate formațiunile social-economice, ca urmare a existenței permanente a producției materiale, a necesității reflectării fenomenelor și proceselor economice, a caracterizării modului de utilizare a resurselor și de determinare a rezultatelor obținute.

După natura, modul de obținere, prelucrare și prezentare a informațiilor pe care le furnizează, evidența economică îmbracă trei forme: evidența operativă, contabilitatea (evidența contabilă) și statistica (evidența statistică). Aceste forme sunt legate între ele prin unitatea obiectivelor de îndeplinit, completându-se reciproc și alcătuind împreună sistemul unitar de evidență economică.

Evidența operativă înregistrează, urmărește și controlează acele laturi ale activității, a căror cunoaștere prezintă o importanță imediată. Se numește operativă, deoarece obținerea și folosirea informațiilor cu ajutorul ei se efectuează, de regulă, în momentul și la locul producerii fenomenelor și proceselor economice. Domeniile în care se folosește evidența operativă consumul de materiale, prezența la lucru a salariaților, folosirea timpului de lucru etc. Datele informaționale furnizate de evidența operativă sunt, de regulă, preluate și prelucrate de contabilitate și statistică.

Statistica înregistrează, prelucrează și furnizează informații privitoare la fenomene social-economice de masă. Statistica are o sferă de cuprindere mult mai largă decât celelalte forme ale evidenței economice, ea studiază fenomenele naturale, demografice, culturale, sportive, etc. Statistica folosește fie etaloane cantitative, fie etalonul bănesc separat, paralel sau simultan, după necesități. Statistica se realizează în principal pe două căi: (1) o cale proprie, concretizată în culegerea, înregistrarea, prelucrarea și analiza informațiilor social-economice prin mijloace specifice (anchete, recensământ, monografii etc.) pe care le grupează și centralizează în scopul obținerii de indicatori care să caracterizeze în ansamblu fenomenele respective; (2) folosirea informațiilor furnizate de evidența operativă și de contabilitate, informații pe care le prelucrează prin metode statistice.

Ca formă principală a evidenței economice, contabilitatea înregistrează, urmărește și controlează numai acele laturi ale activității care pot fi exprimate valoric cu ajutorul etalonului bănesc. Indiferent de forma sau obiectul de activitate al entității economice, contabilitatea este principalul sistem de informații al acesteia. Ea culege informațiile primare (intrările), le prelucrează și produce informații elaborate (ieșirile). Deci, contabilitatea reprezintă un sistem informațional care cuantifică, prelucrează și comunică (transmite) informații financiare despre o entitate identificabilă. Ea este un limbaj cu ajutorul căruia informația este transmisă către utilizatorii ei. Informația contabilă este o informație economică specifică, rezultată din prelucrarea prin metode, procedee și instrumente proprii a datelor din contabilitate. Ea este reală, precisă, completă, operativă reprezentând tabloul de bord, suportul deciziilor economice, financiare și gestionare ce se iau de managerii entității economice.