Bugetul de Venituri și Cheltuieli a Uniunii Europene

Capitolul 1 Bugetul Uniunii Europene – generalităţi

1.1. Noţiuni elementare

Termenul “buget” îşi are originea în vechea limbă francenză, şi anume, în expresia “bouge” şi “bougette”, care aveau înţelesul de pungă de piele sau pungă de bani. Anglo-saxonii au luat noţiunea de la francezi, care o foloseau încă din Evul Mediu, împreună cu italienii. Circulara din 9 Thermidor anul X (28 iulie 1802) reprezintă primul document istoric în care se găseşte cuvântul “buget” în Franţa. În legislaţia franceză însă, noţiunea este utilizată din anul 1806 în Legea privitoare la finanţe (24 aprilie). În scurt timp, expresia s-a răspândit şi în celelalte state din Europa.

Bugetul comunitar reprezintă consecinţa practică a valorificării principiului solidarităţii financiare instiutuit prin Tratatul de la Roma. Deşi la începuturile construcţiei europene acest buget era de dimensiuni reduse, de la an la an acesta a devenit mai complex şi mai cuprinzător; această evoluţie a presupus creşterea cheltuielilor şi deasemenea sporirea continuă a veniturilor bugetare.

Regulamentul financiar al comunităţilor europene precizează că bugetul general al Uniunii Europene “este actul care prevede şi autorizează pentru fiecare exerciţiu ansamblul încasărilor şi plăţilor estimate necesare de Comunitatea Europeană.”

Bugetul Uniunii Europene reprezintă ansamblul resurselor financiare de care Uniunea dispune anual, pentru ca insitituţiile comunitare să-şi îndeplineasca obiectivele, activităţile şi intervenţiile comunitare stabilite prin Tratatul de la Amsterdam.

În funcţie de acest buget pot fi observate priorităţile şi orientările politice comunitare din fiecare an.

Comunitatea Europeană are nevoie de un buget pentru a finanţa programele şi proiectele pe care le derulează. În acest context, bugetul Comunităţii Europene reflectă concepţia şi stadiul integrării europene.

Actualitatea modernă a societatii europene a impus oficializarea bugetului prin constituirea bugetului Uniunii Europene. Acest buget este cel mai important instrument financiar al Uniunii Europene şi are caracter unic.

Mecanismele bugetare definite de Tratatele de la Paris (1951) şi Roma (1957) au fost modificate de mai multe ori . Începând cu anul 1970, puterile Parlamentului European în materie bugetară au crescut. Procedura a făcut obiectul unei reforme profunde în 1988, iar astăzi se bazează pe trei principii :

- Furnizarea Uniunii Europene a resurselor care îi permit asigurarea funcţionării sale cu un plafon total al resurselor proprii exprimat în fiecare an ca procent din Venitul National Brut (VNB) comunitar;

- Garantarea disciplinei bugetare (creşterea controlată a plăţilor) şi ameliorarea procedurii, instaurând un echilibru interinstituţional între Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene şi Comisia Europeană;

- Asigurarea unui mecanism al Fondurilor structurale eficace.

Începând cu anul 1988 s-au definit perspective financiare care fixează un plafon şi compoziţia plăţilor pentru o perioadă plurianuală :

- Pachetul Delors I (1988 - 1992);

- Pachetul Delors II (1993 - 1999);

- Agenda 2000 pentru perioada 2000 -2006.

La data de 17 decembrie 2005, s-a ajuns la un acord asupra perspectivelor financiare pentru perioada 2007 – 2013, între şefii de stat şi de guvern ai ţărilor membre. Cu o sumă de 862,4 miliarde de euro pentru această perioadă, Uniunea Europeană va putea continua să-şi finanţeze acţiunile într-o Europă lărgită.

1.2 Procedura bugetară

Tratatul de constituire a CEE, care a fost modificat prin Tratatul de la Amsterdam, este cel care reglementează procedurile de alcătuire şi adoptare a bugetului :

- Comisie Europeană trebuie să elaboreze un draft de proiect bugetar, pe baza unor estimări ale nevoilor economice şi ale priorităţilor politice ale Uniunii pentru anul următor;

- acest document (draftul de proiect bugetar) este prezentat Consiliului Uniunii Europene, care îl adoptă dupa eventuale amendamente, devenind astfel un proiect de buget;

- proiectul este transmis Parlamentului European.