Bugetul de Venituri și Cheltuieli al Uniunii Europene

Capitolul I. Bugetul comunitar și caracteristicile acestuia

I.1. Definirea bugetului Uniunii Europene

Bugetul Uniunii Europene reprezintă ansamblul resurselor financiare de care aceasta dispune anual pentru îndeplinirea de către Comunitatea Europeană a obiectivelor stabilite în diferitele tratate şi agende de dezvoltare.

Bugetul Comunităţii Europene este instrumentul care prezintă şi autorizează, pentru fiecare exerciţiu, în avans, prognozele veniturilor şi cheltuielilor comunitare anuale. Pornind de la această definiţie, Regulamentul conturează regimul financiar al Uniunii Europene. Articolele subsecvente ale acestuia prezintă conceptele ce stau la baza bugetului şi prevăd procedurile şi regulile de alocare şi implementare ale acestuia. Scopul acestor prevederi este înzestrarea Comunităţilor cu resursele financiare necesare desfăşurării activităţilor proprii.

Tratatul de constituire a CEE (25 martie 1957), modificat prin Tratatul de la Amsterdam încheiat la 2 octombrie 1997, este cel care reglementează procedurile de alcătuire şi adoptare a bugetului. Tratatul de la Roma (Tratatul Comunităţii Economice Europene- CEE), afirmă cu claritate principiul solidarităţii financiare, bugetul comunitar având la origine o dimensiune redusă, “principalele sale cheltuieli fiind destinate politicii agricole comune (PAC)” .

Bugetul Uniunii Europene se deosebeşte fundamental de bugetele naţionale ale statelor comunitare deoarece, pe de o parte, instituţiile publice (armata, poliţia, justiţia, sănătatea şi educaţia) se află în responsabilitatea statelor membre şi sunt finanţate din bugetele naţionale, iar pe de altă parte, cheltuielile cu instituţiile administraţiei europene (Comisia, Parlamentul, Consiliul, Curtea de Justiţie) sunt reduse.

În cadrul procedurii bugetare se constată o repartizare a competenţelor între instituţiile comunitare. Așadar, Comisiei îi revine sarcina de a întocmi proiectul de buget pe care îl înaintează Consiliului. Tot Comisiei îi revine şi rolul execuţiei bugetare.

Consiliul şi Parlamentul îşi aduc contribuţia, prin procedura codeciziei la adoptarea bugetului. Consiliul adoptă regulamente financiare şi prezintă recomandări Parlamentului privind descărcarea Comisiei de execuţia bugetară.

Controlul execuţiei bugetare revine Curţii de Conturi care va prezenta Parlamentului un raport anual însoţit de răspunsurile instituţiilor vizate de observaţiile acestui raport.

I.2. Caracteristicile bugetului comunitar

Principiile care guvernează bugetul comunitar sunt următoarele :

• principiul planificării anuale (art.268 alin.1 din Tratatul CE) – bugetul se elaborează pentru un an financiar ce coincide cu anul calendaristic, iar aprobarea cheltuielilor este valabilă doar pentru acest exerciţiu bugetar. Anul bugetar începe la 1 ianuarie şi se încheie la 31 decembrie.

• principiul specializării (art.273 din Tratatul CE, art.21 şi urm. din Regulamentul aplicabil bugetului general al Comunităţilor Europene) – cheltuielile trebuie clasificate în funcţie de destinaţia lor, iar veniturile, în funcţie de sursă;

• principiul unităţii şi al caracterului complet , reglementat de art.199 (268) din Tratatul CE precum şi de art.4-5 din Regulamentul Consiliului nr.1605/2002 din 25 iunie 2002 prevede că toate veniturile şi cheltuielile Comunităţii trebuie incluse într-un singur buget. Bugetul trebuie să fie echilibrat ca venituri şi cheltuieli.

• principiul echilibrului bugetar, prevăzut în art.14-15 din Regulamentul Consiliului nr.1605/2002 presupune că veniturile estimate pentru un an bugetar trebuie să fie egale cu alocaţiile de plată pentru acel an. Balanţa pentru fiecare an financiar va fi inclusă în bugetul anului următor în categoria corespunzătoare veniturilor în cazul unui surplus bugetar sau în categoria corespunzătoare alocaţiilor de plată în cazul unui deficit bugetar. Pentru acoperirea deficitului bugetar nu pot fi împrumutate sume de bani. Orice cheltuială suplimentară neprevăzută ce apare în timpul unui an bugetar este finanţată prin rectificarea bugetului.

• principiul previzibilităţii (art.272 alin.3 din Tratatul CE) – bugetul trebuie elaborat înainte de începutul exerciţiului bugetar.

• principiul universalităţii reglementat de art.17-20 din Regulamentul Consiliului nr.1605/2002 din 25 iunie 2002 prevede că totalul veniturilor va acoperi totalul alocaţiilor de plată. El se bazează pe două reguli: regula ne-direcţionării, ce afirmă că veniturile bugetare nu pot fi alocate unor anume cheltuieli; regula bugetului brut, ce prevede că toate veniturile şi cheltuielile trebuie menţionate în întregime în cadrul bugetului, fără nici o ajustare.

• principiul specificităţii cheltuielilor reglementat prin art.21-26 din Regulamentul Consiliului nr.1605/2002 prevede că fiecare alocaţie bugetară are un scop precis şi este destinată unui obiectiv specific, în scopul prevenirii potenţialelor confuzii, atât în etapa de autorizare, cât şi în cea de execuţie.

• principiul calculului în Euro funcţionează de la 1 ianuarie 1999, în urma aplicării celei de-a treia faze de integrare a Uniunii Economice si Monetare prevăzute de Tratatul de Maastricht. Estimarile veniturilor şi ale cheltuielilor sunt realizate în moneda unică europeană – Euro.