Bugetul Uniunii Europene

Capitolul 1 Bugetul Uniunii Europene

1.1 Introducere

Bugetul general al Uniunii Europene este actul care prevede şi autorizează pentru fiecare exerciţiu ansamblul încasărilor şi plăţilor estimate necesare de Comunitatea europeană. Mecanismele bugetare definite prin Tratatele de la Paris-1951 şi Roma-1957 ulterior au fost schimbate de mai multe ori. Începand cu anii 1970 , puterile Parlamentului European în materie bugatară au crescut în mod progresiv. Procedura a facut obiectul unei reforme profunde în 1988 şi se bazează în acest moment pe trei principii:

- Furnizarea Uniunii Europene a resurselor care îi permit asigurarea funcţionării sale cu un plafon total al resurselor proprii exprimat în fiecare an ca procent din Venitul Naţional Brut (VNB) comunitar;

- Garantarea disciplinei bugetare (creşterea controlată a plăţilor) şi ameliorarea procedurii instaurand un echilibru interinstituţional între Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene şi Comisia Europeană;

- Asigurarea unui mecanism al Fondurilor structurale eficace.

Din anul 1998 s-au definit anumite perspective financiare care fixează un plafon şi compoziţia plăţilor pentru o perioadă plurianuală: pachetul Delors Ι vand ca perioadă 1988-1992, pachetul Delors ΙΙ în perioada 1993-1999, Agenda 2000 pentru perioada 2000-2006. În decembrie 2005 , şefii de Stat şi de guvern ai ţărilor membre au ajuns la un acord asupra perspectivelor financiare pentru perioada 2007-2013 cu suma de 862,4 miliarde de euro.

Bugetul comunitar în anul 2006 era de 121,2 miliarde euro.

1.2 Principiile bugetului

Bugetul general al Uniunii Europene are în vedere o serie de principii bugetare cum ar fi: principiul unităţii şi adevărului bugetar, al anualităţii, al echilibrului, al unităţii de cont, al universalităţii, al specialitătii, al bunei gestiuni financiare şi al transparenţei.

1. Principiul unităţii şi al adevărului bugetar

Toate încasarile şi plăţile trebuie să fie într-un singur document bugetar, în vederea asigurării unui control eficace al condiţiilor de utilizare a resurselor comunitare şi cat priveşte principiul adevărului bugetar aici se impune autorităţii bugetare de a nu înscrie decat creditele care vor putea în mod real să fie executate.

2. Principiul anualităţii

Acest principiu repezintă ataşarea operaţiilor de un exerciţiu anual pentru a facilita controlul activităţii executivului comunitar. Este necesar de a duce acţiuni plurianuale. Se face apel la notiunea de credite disociate, care se descompun în credite de angajamente şi credite de plăţi:

• Creditele de angajamente acoperă, în cadrul unui exerciţiu în curs, costul total al obligaţiilor juridice contractate pentru acţiuni a căror realizare se întinde pe mai mmult de un exerciţiu;

• Creditele de plăţi acoperă, pană la concurenţa sumei înscrise în buget, plăţile care decurg în executarea angajamentelor contractate în cursul exerciţiului sau ecerciţiilor anterioare, acestea fac obiectul unei autorizări bugetare anuale.

3. Principiul echilibrului

Bugetul comportă aceeaşi sumă pentru încasări şi plăţi. Comunitatea nu este autorizată să recurgă la împrumut pentru acoperirea cheltuielilor sale. Cand bugetul este finalizat , există un echilibru exact între încasări si plăţi. Bugetul reprezintă prin definiţie, previziune atat prin încasări cat şi pentru plăţi. Nu este deci improbabil ca executarea să se depărteze de previziune. Două situaţii sunt totuşi posibile:

- soldul este pozitiv şi avem un excedent, este cazul cel mai curent. Excedentul este atunci înscris ca o încasare în cadrul exerciţiului următor si reduce, cu atat, apelul la resursele furnizate de Statele membre;

- soldul este negativ şi avem atunci un deficit.

Este cazul mai degrabă, excepţional care va antrena înscrierea unei plăţi în bugetul următor.

Există un mecanism ce constă în finanţarea plăţilor noi, anticipand economiile care vor fi realizate în cursul exercitiului. Este vorba despre o rezervă negativă: o sumă negativă este înscrisă în buget si va trebui să fie acoperită în cursul exerciţiului prin viramente care provin din capitolele care se dovedesc excedentare.

4. Principiul unităţii de cont

Utilizarea euro este dirijată ca principiul absolut, adică pentru stabilirea bugetului, reeditarea conturilor, precum şi pentru executarea bugetului. Numai două excepţii sunt admise pentru nevoi de trezorerie considerate justificate contabil şi pentru regii în avans- a căror regularizare bugetră este efectuată în euro.