Caracteristicile Deciziei Administrative

Caracteristicile deciziei administrative

Principalele trasaturi caracteristice ale deciziei administrative sunt: colegialitatea, coerenta, autoritatea, formele si influienta factorilor juridi si temporali.

Colegialitatea

Sub aspect formal decizia administrativa se considera opera semnatarului ei. In realitate, decizia administrative, chiar emisa sub semnatura unei autoritati unipersonale( de pilda, primarul, prefectul, etc.), are un character collegial, ea find rezultatul unei munci complexe, in echipa, la care participa mai multe servicii si numerosi functionari.

Administratia publica, in mod constant, practica munca in colectiv, in echipa, deoarece, indifferent de continutul unei decizii, apare necesara o anumita cooperare a structurilor interne ale unei autoritati sau institutii administrative, atat pentru evitarea aparitei unor contradictii, cat si pentru respectarea interesului general.

De asemenea, colegialitatea asigura impersonalitatea (anonimatul) actiunii administrative, absolute ncesar in administratia publica, intrucat accentual se pune pe sarcina, nu pe cei ce o executa; aceasta caracteristica reise din faptul ca in statul de drept functionarii publici nu sunt proprietarii functiilor lor.

Rezolvarea marilor probleme ce revin administratiei se face, intodeauna, in mod impersonal, fapt ce pune in evidenta perenitatea unei administratii care ramane chiar si atunci cand se schimba administratorii. Impersonalitatea este o garantie ce il apra pe functionarul public de eventualele presiuni pe care o actiune personalizata ar putea sa o antreneze.

Exista, insa si dezavantaje ale sistemului colegial, astfel individualizarea raspunderii este foarte greu de stability la nivelul unui serviciu; orice culpa in administratie devine o culpa a serviciului sau chiar a institutiei respective. In acelasi timp, acest system collegial conduce la o politica contrara stabilirii unor relatii publice deschise intre administratie si administrati, care cauta sa personalizeze actiunea administrative.

Coerenta

Decizia administrativa, ca orice manifestare de vointa, se caracterizeaza prin coerenta sa. Ea se intemeiaza pe deciziile anterioare si induce in mod inevitabil catre alte decizii viitoare; de aceea, coerenta se situeaza la un nivel ridicat tocmai pentru a putea raspunde exigentelor tot mai mari ale interesului general.

Cu alte cuvinte, decizia administrative reprezinta o punte de legatura intre trecut, present si viitor, ceea ce face ca administratia publica sa devina principala garantie a unitatii si continuitatii unei politici.

In acest context, administratia publica poate fi considerate ca fin “memoria unei colectivitati”.

Autoritatea

Decizia administrative este inseparabila de relatia de autoritate, care se naste atunci cand un functionar accepta decizia unui alt functionar chiar daca el nu este deacord cu continutul sau. Autoritatea consta in competenta, puterea de a emite decizii, care servesc apoi drept model pentru elaborarea altor decizii.

Aceasta relatie de autoritate se bazeaza, in general, pe prerogativele formale care permit superiorului ierarhic, in caz de conflict, sa impuna conduita regulamentara subordonatilor sai.

Ea se explica, de asemenea, prin existenta, la nivelui unei autoritati sau institutii administrative a unui regulament de ordine interioara, in fond un numar de reguli sociale, care reglementeaza comportamentul functionarilor public ce, in caz de nerespectare, pot duce la sanctionarea acestora.

Relatia de autoritate nu este intotdeauna puternic legata de puterea ierarhica, mai ales atunci cand intr-un domeniu anume, superiorul acorda in mod sistematic incredere propunerilor benite din partea unui subordonat, el nu face altceva decat sa recunoasca autoritatea acestuia ca specialist.

O astfel de relatie functioneaza intre superior si inferior si este relativa, intrucat acesta poate odata va accepta propunerea, alta data insa nu-I va recunoste meritul de specialist functionarului respectiv. In orice situatie, subordonatul trebuie sa stie ca decizia (proiectul)

A fost acceptata numai pentru a se facilita realizarea unui scop, cu care si el trebuie sa fie solitar sis a-l realizeze, ca atare.

In fapt, este vorba de conceptual pe care specialistii il denumesc ca fiind o zona de acceptare, in care subordonatul este gata sa accepte deciziile luate de superiorul sau. Aceasta zona este foarte mare in administratia militara si foarte redusa in invatamant. Zona de acceptare depinde, de asemenea de autoritateapersonala a superiorului, de calitatile sale, ea fiind cea care influienteaza conduita subordonatilor. Daca aceasta autoritate este recunoscuta, superiorul va putea convinge subordonatii cu argumente cum ca opinia sa este corecta sin u va utilize autoritatea sa decat in caz de conflict sau de neintelegere.

Formele

Indeplinirea conditiilor de forma la emiterea sau adoptararea actelor administrative reprezinta una din regulile fundamentale ale stiintei dreptului administrativ.

Formalismul reprezinta garantia ca in activitatea administratiei publice sunt aplicate principiile care asigura respectarea drepturilor fundamentale ale cetatenilor de catre administratori. Ea constituie, de asemenea, o garantare a bunei functionari a administratiei publice prin: elaborarea regulilor de forma, cu caracter general, aplicabile la orice decizie administrativa, din acelasi timp, usurand munca in administratie.

De altfel, nici nu s-ar putea cere fiecarui functionar public sa reinventeze, in fiecare an, toate masurile care trebuiesc luate. Ca atare, “formalismul poate fi inteles si ca un ansamblu de reguli ale unei buna administrari, care trebuie precizate pentru a fi mai bine aplicate, astfel incat sa se transforme in reflexe” ale functionarilor publici.

Aspectele positive ale formalismului, in general, nu sunt intotdeauna, percepute ca fiind benefice pentru administratia publica, intrucat multitudinea formelor sunt cel mai adesea si cele care complica relatiile dintre administrati si administratori. Dezvoltarea formalismului nejustificat constituie o deviere, un fenomen constant, in administratia publica, fapt pentru care autoritatile guvernamentale instituie, frecvent comisii cu sarcina de a simplifica aceste forme si stabili reguli de procedura administrative precise.

Formele sunt de multe ori utilizate de functionarii publici pentru a-si spori libertatea de apreciere, de a crea o distanta intre adiministratie si administrati sin u in ultimul rand, de a-si declina permanent responsabilitatea. Astfel, daca un functionar public doreste sa respinga cererea unei persoane, el poate, intotdeauna invoca o formalitate care se opune aprobarii solicitate. Dar ea, poate constitui uneori, un paravan impotriva presiunilor individuale sau colective la adoptarea unor decizii ilegale.