Centralizare și descentralizare în administrația publică

1) Definitie

Centralizarea in administratia publica inseamna in plan organizatoric subordonarea ierarhica a autoritatilor locale fata de cele centrale si numirea functionarilor publici din conducerea autoritatilor locala de catre cele centrale, iar in plan functional, emiterera actului de decizie de catre autoritatile centrale si executarea lui de catre cele locale. Prin centralizare se defineste atat problema raportului statuluicu coectivitatile umane locale, cat si o metoda de organizare a statului.

Centralizarea presupune concentrarea tuturor sarcinilor administrative din teritoriul unei tari in persoana statului, sarcini a caror indeplinire este asigurata printr-o administratie ierarhizata si unificata. Totodata, ea asigura o functionare coordonata, prompta si eficienta a serviciilor publice. Functionarea pe principiul subordonarii ierarhice are drept consecinta inlaturarea suprapunerilor de acelasi nivel, percum si a paralelismelor. „Conducerea centralizata, in principiul subordonarii ierarhice asigura pe planul exercitarii dreptului de control, mai multe trepte de efectuare a controlului si de luare a masurilor legale corespunzatoare, fapt ce se constituie in garantii suplimentare pentru apararea intereselor celor administrati.”

2) Caracteristici

Centralizarea administrativa, ca sistem de organizare statala prezinta urmatoarele caracteristici:

- Statul era singura persoana morala de drept public politico-teriroriala

- Interesul public era unic, cel al statului centralizat

- Organizarea administratiei se baza pe o ierarhie stricta fata de centru

- Activitatea (competenta) autoritatilor locale era limitata, reprezentand vointa statului si nu a colectivitatilor locale

- Statul executa un riguros control ierarhic ( anterior/ concomitent/posterior) putand anula, modifica sau suspenda actele autoritatilor locale

Daca regimul de centralizare administrativa se caracterizeaza pe plan organizatoric si functional prin existenta unui siste de organe bine structurat, aflat in dependenta unul de altul, de jos in sus, si subordonate din treapta in treapta pana la organul de varf-Guvernul- actualul regim de centralizare administrativa in Romania prezinta unele trasaturi specifice. In primul rand, la nivel de varf nu se afla o singura autoritate –Guvernul, ci, alaturi de acesta se afla si Presedintele Romaniei, care potrivit Constitutiei exercita in afara unor atributii din sfera puterii legislative si atributii specifice puterii executive.

In al doilea rand, tot la nivel central sunt organizate si alte autoritati in sfera puterii executive numite organe autonome cum este cazul Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, Serviciul Roman de Informatii, Curtea de Conturi, organizate in probleme care privesc apararea tarii , siguranta nationala,administrarea resurselor financiare ale statului si ale sectoruluipublic.

3) Cauzele centralizarii

In ceea ce priveste fortele din spatele miscarii de centralizare se stiu foarte putine. Este evident ca dezvoltarea comunicarii a facut centralizarea posibila. Mai jos se vor prezenta cateva ipoteze privind natura acestor forte centralizatore.

a) DIMENSIUNEA CHELTUIELILOR

Un motiv este evident.pe masura ce totalul cheltuielilor guvernamentale a crescut pana cand a ajuns sa reprezinte un procent mare din venitul national, deciziile privind impartirea resurselor nationale au fost luate la niveluri tot mai inalte. Procesele bugetare executive centralizate au aparut odata cu cresterea cheltuielilor guvernamentale. Aceasta tendinta este accentuata atunci cand Guvernul se angajeaza sa-si adapteze politica cheltuielilor guvernamentale. Aceasta tendinta este accentuata atunci cand Guvernul se angajeaza sa isi adapteze politicacheltuielilor la ciclul comercial.

b) INCREDEREA IN EFICIENTA LEGISLATIEI

Este de asemenea foarte probabil ca incederea aproape universala in eficienta legislatiei si a reglentarii aplicarii modurilor de conduita dorita contribuie la centralizare. Daca se doreste ca toti functionarii sa accepte anumite standarde sau premise decizionale intr-un anumit domeniu, sugestia aproape imediata a multora este sa se adopte legi sau reglementari in care sa se prevada acele standarde si sa se infiinteze o agentie pentru a le aplica. Astfel, acceptarea larg raspandita a standardelor „mai etice”pentru personal a dus la crearea Comisiei Administratiei Civile a SUA pentru a dezvolta si a aplica standardele privind personalul pentru birocratia federala.

c) DIRECTIONAREA ATENTIEI CATRE ANUMITE ACTIVITATI

Increderea generala in eficacitatea comportamnetului prevazut nu explica de ce anumite activitati sunt selectionate pentru centralizare-de ce se concentreaza atentia asupra anumitor zone din intregul flux al comportamentului in organizatiile administrative. Daca multi au devenit constienti de existenta unei anumite activitati administrative, exista posibilitatea ca aceasta sa devina subiectul recomandarilor de centralizare.

Chiar daca o activitate nu este considerata un obiectiv social important in sine , chiar daca este doar un mijloc pentru realizarea unui obiectiv important,poate atrage atentia.

d) TENDINTA CATRE UNIFORMITATE

Un alt motiv important pentru centralizare este insistenta personalului superior pentru uniformitate. Pentru a se obtine indeplinirea uniforma a activitatilor se poate sugera:

- Ca toate acele activitati sa fie centralizate intr-o noua unitate organizatorica la cel mai inalt nivel

- Sa se prevada si sa se aplice standarde uniforme de catre o noua unitate superioara centralizata (ex: Diviziunea pentru Standarde Statistice a Biroului Bugetar al SUA)

Tendinta catre uniformitate poate proveni din consideratii estetice sau poate oferi unitatii superioare un statut plauzibil panteu un obiectiv real. In oricare dintre cazuri tendinta este o forta puternica in ridicarea nivelului de integrare administrativa.