Construcție europeană II - politicile Uniunii Europene

1.Constructia europeana

Demersurile referitoare la constructia europeana, la unitatea si perspectivele sale sunt expuse unei duble degradari. Pe de o parte, fiind un proces cu puternice implicatii pentru continentul nostru si pentru perspectiva globala a ordinii mondiale in curs de aranjare, este firesc sa existe un profund interes al reflectarii sale publicioase si livresti, ceea ce face ca orice nou travaliu, cum este si cel de fata, sa fie repetitive, interpretative si necompetitiv. Pe de alta parte, fiind un proces intr-o derulare rapida in timp si adanc in implicatii, orice travaliu, cum este si cel de fata, este ajustabil, criticabil si invechit chiar din momentul scrierii sale.

Ca orice proces istoric, Constructia Europeana trebuie vazuta intr-un mod echilibrat. Nu trebuie idealizata in forma si continut. Nu trebuie considerata in esenta ca este un panaceu absolut al combaterii saraciei, injustitiei, lipsei de morala sau a conflictelor de tot felul. Nu trebuie nici sa o denigram pentru ca ea favorizeaza interesul tarilor puternic industrializate, lovind in economiile mai slabe ale tarilor est-europene, impingandu-le spre periferizare: industrii poluante, industrii de reciclare a deseurilor, agricultura in sistem de monocultura, defrisari de paduri etc. Nu trebuie sa ne revoltam nici macar pentru ca ea favorizeaza integrarea elitelor din tarile central-europene in cercul elitelor din tarile bogate. Toate la un loc sunt urcusuri si coborasuri, fortificari si slabiciuni ale acestui proces,care este in curs de realizare. Democratia absoluta a agorei grecesti este de mult un mit desuet. In expresia ordinii mondiale a mileniului trei, in general, si a celei europene, in special, trebuie reconsiderat acest proces in directia unei democratii limitative, care se traduce prin acceptarea suveranitatii limitate in favoarea unor nuclee de decizie omnipotente.

Pentru a atrage investitii straine si pentru a favoriza competitivitatea intreprinderilor lor nationale, statele sunt nevoite sa diminueze protectia sociala a lucratorilor. Statele intervin pentru a intari pozitia propriilor subventii diverse, negocieri ale clauzelor comerciale cu institutii internationale sau dezvoltarea infrastructurilor si contractelor de cercetare.

In constructia europeana exista o competitie intre state si structurile europene.

2. Politicile constructiei europene

Politicile europene sunt puse in evidenta prin intermediul realizarii pietei unice, a unitatii economice si monetare, a relatiilor externe si a largirii Comunitatii europene.

Evolutia Marii Piete Unice a demonstrat necesitatea unor politici care sa-i sporeasca eficacitatea sau sa corecteze “efectele sale perverse” asupra coeziunii economice si sociale a Uniunii.

In continuare voi enumera politicile europene:

- Politica fiscala;

- Politica de concurenta;

- Politica pentru industrie;

- Politica energetica;

- Politica in transporturi;

- Politica in domeniul cercetarii-dezvoltarii;

- Politica in domeniul mediului inconjurator;

- Politica externa si de securitate comuna;

- Politica in domeniul justitiei si sigurantei interne

- Politica agricola comuna;

- Politica regionala;

- Politica industriala;

- Politica cercetarii si dezvoltarii tehnologice;

- Politica sociala;

- Politica privind cultura;

- Politica monetara;

- Politica de extindere si buna vecinatate;

- Politici de sustine a pietei unice.

2.1. Politica de concurenta

In realizarea si mentinerea Pietei Unice, un rol essential il joaca politica de concurenta care isi propune sa creeze un cadru propice competitiei loiale si sa vegheze la respectarea lui, astfel incat consumatorii, fie ei industriali sau casnici, sa-si poata procura bunuri si servicii in cele mai bune conditii de calitate si pret.

In acest sens se inscriu normele comune privind concurenta, fiscalitatea si apropierea legislatiilor statuate de la Tratatul de la Roma (articolele 85 la 102)

Principalul beneficiar al unei politici a liberei concurente este cetateanul in tripla sa calitate:

- de consumator ( concurenta libera conduce la o diversificare a ofertei si la o reducere a pretului de vanzare);