Democratizarea și Modernizarea Administrației Publice Românești

Democratizarea și modernizarea administrației publice în România ca și în orce alt stat care dorește să aiba o administrație modernă și democratică este strâns legată de reforma acesteia. Astfel prin reformă se pot indeplini atât modernizarea, cât și democratizarea administrației publice, ajungându-se ca adminisrtrația publică să fie cu adevarat în slujba cetățenilor.

Tendinţa de globalizare, însoţită de dezvoltarea dinamica a sistemelor sociale, aşează statele naţionale intr-o poziţie cu totul noua, în care instituţiile şi sistemele administrative trebuie să fie adaptate. Orice intervenţie în domeniul reformei administraţiei publice implica modificări ale componentelor majore, incluzând administraţia centrala, administraţia locala şi serviciile publice. Pe de altă parte, dezvoltarea democraţiei reclamă instituirea unei noi relaţii între cetăţeni şi administraţie, creşterea şi întărirea rolului autorităţilor locale şi reconsiderarea parteneriatului cu societatea civilă.

Exista numeroase motive pentru modernizarea structurală şi funcţională a administraţiei publice din România, plecând de la necesitatea funcţionării mai eficiente a instituţiilor guvernamentale pana la aspiraţia de a avea o administrație publică la nivelul standartelor europene.

Necesitatea reformei este impusă de patru categorii principale de motive:

- Motive economice: creşterea economica redusă şi diminuarea resurselor bugetare alocate administraţiei publice; nevoia sectorului privat de a avea o administraţie modernă, flexibilă şi deschisă parteneriatului public-privat;

- Motive tehnologice: introducerea tehnologiei informaţiilor şi a comunicaţiilor în administraţia publica;

- Motive sociologice: cetăţenii, ca beneficiari ai serviciilor publice, sunt tot mai exigenţi şi nu mai accepta ca necesităţile lor să fie determinate în mod exclusiv de ceea ce le oferă administraţiile;

- Motive instituţionale: integrarea României în structurile Uniunii Europene implica un alt mod de administrare a serviciilor; structura puternic ierarhizată lasă locul unor noi tipuri organizatorice bazate pe structuri descentralizate.

Practic, lista problemelor vehiculate în privinţa administraţiei publice locale din România este fără sfârşit. Între acestea, problema deschiderii administraţiei publice din România către cetăţenii şi, mai bine spus, a definirii unei relaţii constante şi transparente cu aceştia, cu alţi factori interesaţi şi cu membrii societăţii civile de tip asociativ, este una de substanţă, având în vedere că afectează raporturile esenţiale între administraţie şi beneficiarii ei finali.

Pornind din acest punct, reforma administraţiei publice local din România, atât la nivel central cât și este un element esenţial în eficientizarea procesului de integrare instituţională, necesară unei adaptări veritabile a României la structurile europene. Mai mult decât atât, administraţia publică locală este o entitate crucială la nivel local atât ca promotor al dezvoltării locale, al atragerii investiţiilor pe plan local, cât şi al mobilizării cetăţenilor în sensul abordării unui comportament antreprenorial şi al unei atitudini proactive.

Dezvoltarea capacităţilor autorităţilor centrale și locale de a furniza şi a gestiona eficient serviciile publice au drept componente esenţiale atât reforma funcţiei publice, dar şi asigurarea resurselor umane necesare şi redefinirea relaţiei cu cetăţenii. Implicarea cetăţenilor în luarea deciziilor publice şi în activitatea administraţiei publice are, cu siguranţă, potenţialul de a accentua procesul de modernizare a administraţiei publice, dacă procesul consultativ este unul consecvent şi eficient.

Punerea în aplicare a democraţiei participative de către autorităţile publice constituie premisa dezvoltării unor parteneriate durabile şi contribuie, în acelaşi timp, la implementarea mai facilă a deciziilor luate, la creşterea legitimităţii şi a transparenţei autorităţilor, creând o comunitate activă şi informată. De asemenea, punerea în aplicare a modelului participativ al politicilor publice, prin metodele şi tehnicile pe care le presupune, are efecte pozitive asupra eficienţei managementului serviciilor publice

Prin reducerea funcţiei autoritare a statului şi întărirea funcţiilor sale privind serviciile şi promovarea acestora, activitatea administraţiei trebuie să fie o activitate profesionistă. Sunt frecvente, de asemenea, solicitările privind reducerea reglementărilor şi simplificarea procedurilor administrative, abandonarea procedurilor care nu sunt necesare şi adoptarea unor noi proceduri, adaptate unui sistem politic modern şi unei economii de piaţa funcţionale.

Elaborarea strategiei de reformă în administraţia publică impune un amplu proces demodernizare şi vizează evaluarea obiectivă a patru aspecte importante:

1. o reflecţie generalăasupra locului şi rolului administraţiei publice în sistemul politic, economic şi social actual, ceeace permite definirea misiunilor specifice ale administraţiei şi a modului de îndeplinire a acestora;

2. analiza cadrului organizatoric existent al administraţiei publice;

3. analiza eficacităţii sociale aactivităţii specifice a administraţiei publice;

4. analiza nivelului de democratizare a administraţiei publice.

În conformitate cu cerinţele impuse de reglementările europene, care privesc întărireacapacităţii instituţionale a întregului sistem administrativ, îmbunătăţirea calităţii serviciilor publice furnizate populaţiei şi introducerea culturii eficienţei în activitatea din sectorul public, procesul de reformă trebuie să vizeze, pe de o parte, restructurarea instituţională concomitent cu procesul de descentralizare, iar pe de altă parte, modernizarea administraţiei publice, prin recerea de la un model birocratic, bazat pe respectarea strictă a procedurilor, la un model demanagement modern, axat pe rezultate şi pe cheltuirea eficientă a banului public.

Astfel, reforma administraţiei publice, în perioada imediat următoare, ar trebui să seconcentreze asupra următoarelor obiective:

1. creşterea autonomiei colectivităţilor locale prin transferul de noi responsabilităţidecizionale, precum şi de resurse financiare şi patrimoniale necesare îndeplinirii acestora,cu respectarea principiului subsidiarităţii;

2. restructurarea administraţiei publice centrale şi locale, prin măsuri de creştere a eficienţeiinstituţionale, simplificare administrativă, reducere a cheltuielilor curente şi creştereatransparenţei în relaţie cu cetăţenii;

3. creşterea calităţii şi accesului cetăţenilor la servicii publice;

4. dezvoltarea unui corp de funcţionari publici stabil, profesionist şi imparţial;

5. îmbunătăţirea procesului formulării politicilor publice;

Pentru modernizarea și democratizarea administrației publice sunt necesare niște direcții speciale pe linie de reformă, direcții pe care o administrație trebuie sa le urmeze

1. Astfel, pornind de la conţinutul administraţiei publice de a fi o activitate în slujba cetăţeanului, a satisfacerii nevoilor şi intereselor sale, o primă direcţie în reformarea acestei activităţi statale o reprezintă atragerea cetăţeanului la adoptarea actului decizional.

Practica a demonstrat că simpla proclamare a transparenţei în administraţie nu este suficientă pentru a-şi asigura finalitatea actului decizional.

Ca atare, se impune cu necesitate adoptarea legislaţiei adecvate care să permităparticiparea activă şi efectivă a societăţii civile la pregătirea şi adoptarea actului decizional, premisă pentru asigurarea finalităţii prin executare a acestuia.